«Din teatrul lumii». Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu

Duminică 30 ianuarie 2011, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră spectacolul „Din teatrul lumii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Mircea Constantinescu. Regia artistică: Vasile Manta. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth. Veţi asculta fragmente din Tamerlan cel Mare de Christopher Marlowe, Avarul de Molière, Faust de Goethe, Iorgu de la Sadagura sau Nepotu-i salba dracului de Vasile Alecsandri,  Ubu încornorat de Alfred Jarry. Mircea Constantinescu interpretează rolurile Tamerlan, Harpagon, Faust, Iorgu, Ubu şi Conştiinţa lui Ubu. În celelalte roluri: Dan Aştilean, Delia Nartea, Silviu Biriş, Ştefan Velniciuc, Ionuţ Kivu, George Grigore, Mihai Popescu. Regia de montaj: Florina Istodor şi Mirela Anton. Regia de studio: Janina Dicu. Producător: Costin Tuchilă.

Spectacolul face parte din seria de recitaluri inaugurată de Teatrul Naţional Radiofonic în septembrie 2004. Fiecare dintre aceste spectacole au individualitatea lor, conferită de tema aleasă şi de personalitatea actorului supus probei de foc presupuse de un asemenea recital, în care interpretează cinci roluri şi trebuie să fie el însuşi dar totodată diferit, cu un singur mijloc de expresie: vocea. Într-un reportaj la TVRM, Marina Roman caracteriza aceste emisiuni cu o sintagmă potrivită: eseuri teatrale. În „Cronica Română’’, Eugen Comarnescu le califica drept exerciţii de virtuozitate. Cât despre alegerea textelor, intenţia realizatorilor a fost ca, oprindu-se la o temă sau la o tipologie, să ofere titluri semnificative din istoria dramaturgiei universale, urmând metabolismul secret al temei sau evoluţia personajului, dar şi potrivite personalităţii artistice a actorului, capacităţii sale proteice.

Doctor în teatru, profesor asociat la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, Mircea Constantinescu şi-a început cariera artistică la Teatrul de Stat din Oradea (1975–1981). Din 1981 este actor al Teatrului Odeon din Bucureşti. Excelent actor de compoziţie, Mircea Constantinescu s-a remarcat în roluri diferite din punct vedere stilistic, dovedind o largă paletă de mijloace interpretative. Amintim, între multe altele: Gaev şi Leonid Andreevici în Livada de vişini de A. P. Cehov, Bufonul în Cymbeline de William Shakespeare, Doctorul şi Domnul în Cinci piese scurte de Eugène Ionesco, Hangiul în Ultima femeie a señorului Juan de Leonid Juhovitki, Lou şi Domnul De Witt în Camera de hotel, o trilogie de Barry Gifford, Charlotte von Mahlsdorf în Sunt propria mea soţie de de Dough Wright, Theseus în Pyramus & Thisbe 4 you după William Shakespeare.

În recitalul Din teatrul lumii, Mircea Constantinescu, vechi şi statornic colaborator al Teatrului Naţional Radiofonic, reuşeşte performanţa rară de a da identitate expresivă, prin câteva fragmente, unor personaje complexe, din epoci şi arii stilistice complet diferite, care presupun schimbarea rapidă şi convingătoare a registrelor interpretative, de la personajul titanic al lui Marlowe, scitul Tamerlan, „biciul lui Dumnezeu”, la avarul lui Molière, care, sub aparenţa de bufon „smintit”, are „un caracter particular de măreţie dramatică” şi la ridicolul bonjurist Iorgu, educat într-un centru imaginar de cultură (Sadagura) sau de la Faust din scena pactului cu diavolul la nebunia suprarealistă, cu date atât de particulare, în ton de fabulă absurdă, a lui Ubu, inventatorul patafizicii, care nu mai doreşte „să descreierisească”. În mod special se cuvine remarcată interpretarea personajului lui Jarry din acest montaj pe baza unor fragmente din Ubu încornorat, probă de virtuozitate actoricească, Mircea Constantinescu reuşind un portret radiofonic plin de plasticitate al „nebuniei ubueşti”. Interpretând de fapt două personaje, Ubu şi Conştiinţa lui Ubu, de la o replică la alta, actorul îşi schimbă complet registrul, de la timbrul vocii la intonaţie, cu un efect teatral extraordinar.

Costin Tuchilă

Ascultă Din teatrul lumii

Imagini de la înregistrarea spectacolului Din teatrul lumii, studioul „Mihai Zirra”, 17 ianuarie 2011

Fotografii de Gabi Crişan

Amănunte despre celelalte spectacole din seria de recitaluri Cinci personaje în interpretarea unui actor: „Dramele puterii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache, „Slugi isteţe şi bufoni” – Horaţiu Mălăele, „Peţitoare şi cumetre” – Dorina Lazăr, „Îndrăgostiţi în teatrul lumii” – Delia Nartea şi Cristian Iacob, „Chipuri ale feminităţii” – Virginia Mirea, „Contraste” – Mircea Albulescu, „Lumea ca teatru” – Adriana Trandafir, „Regele a murit. Trăiască regele!” – Alexandru Repan, „Dimensiunea existenţei” – Dorel Vişan.

Dramele puterii

„Dramele puterii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth

Dorinţa de putere, lupta pentru putere, exercitarea propriu-zisă a puterii pot naşte monştri. Exemplele nu sunt puţine în istorie şi, mai ales, nu sunt puţine în literatura dramatică. Dintre toate genurile, teatrul este cel mai permeabil la această temă, a puterii, dintr-un motiv lesne de înţeles: ea oferă premisele unor conflicte puternice, teatralitatea fiind astfel asigurată. Iar dacă ar trebui să inventariem personajele care o ilustrează, ar rezulta o galerie uriaşă de tipuri şi caractere, de eroi reali sau imaginari care, la prima vedere, sunt prea diferiţi pentru a fi reuniţi într-o singură matcă, oricât de cuprinzătoare. Şi totuşi, există suficiente punţi de legătură între aceste personaje de teatru care trăiesc fascinaţia puterii, indiferent de epocă, de tipurile de conflict, de rezolvarea dramatică, de abordarea stilistică. Iar legătura nu o asigură întotdeauna psihologia lor, care poate fi până la un punct comună, nici faptele abominabile pe care le săvârşesc. Pentru Tudor Vianu, a face tipologia operelor de artă înseamnă a le grupa după „similitudinea structurii lor’’. A face tipologia unui personaj este poate chiar mai complicat, pentru că aici nu structura comună (psihologică, morală, socială) oferă posibilitatea de a pune accentul, ci tocmai diferenţele. Altfel, ar însemna să reducem totul la un tipar, ceea ce ar fi fără îndoială plictisitor.

Sub titlul Dramele puterii, încercăm să vă prezentăm o scurtă sinteză ilustrată prin cinci personaje exponenţiale pentru tipologia în discuţie: Ştefăniţă Vodă din Viforul de Delavrancea, Caligula din piesa lui Albert Camus, Goetz din Diavolul şi bunul Dumnezeu de Jean-Paul Sartre, Arturo Ui din Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită de Bertolt Brecht şi Richard al III-lea din tragedia lui Shakespeare.

Goetz von Berlichingen

Fragmentele alese din aceste piese sunt – sperăm noi, realizatorii, Puşa Roth şi Costin Tuchilă – semnificative pentru tipul distinct reprezentat de fiecare dintre aceste personaje şi pentru problematica exprimată prin ele. Sunt forme diferite de a înfăţişa drama puterii şi monstruozitatea pe care ea o generează. Epigon al marelui Ştefan, complexat de gloria postumă a acestuia, Ştefăniţă nu e un mic despot nebun, ci un ins perfid care recurge la acte extreme în lipsa soluţiei politice. Prin împăratul roman Caligula (37–41 d.Hr.), Camus şi-a propus să simbolizeze „«omul absurd», fiinţa lucidă, conştientă de precaritatea condiţiei umane.’’ Dar încercarea lui de a afla logica existenţei şi de a anihila injustiţia se transformă în monstruozitate. „Dacă adevărul lui Caligula – scrie Camus – este de a se revolta împotriva destinului, eroarea sa este de a-i nega pe oameni. Nu poţi distruge totul totul fără să te distrugi pe tine însuţi. […] Este vorba, aşadar, de o tragedie a inteligenţei.’’ Bastardul aventurier Goetz (Goetz von Berlichingen, conducător al războiului ţărănesc din Germania, 1524–1525) este şi el un geniu al răului, prin care Sartre dezbate ideea „inexistenţei binelui şi a răului în cadrul libertăţii absolute a omului.’’ „Dumnezeu a murit”, proclamă Goetz. Diavolul şi Dumnezeu au pentru el aceeaşi valoare. Şeful de gangsteri din Chicago, Arturo Ui, este caricatura lui Hitler, marionetă sinistră şi cinică prin care dramaturgul îşi propune să explice substratul social al ascensiunii Führer-ului. Ducele de Gloucester, devenit Richard al III-lea, concentrează toate trăsăturile odioase în lupta pentru putere, cu o inteligenţă diabolică, fiind cu atât mai monstruos, cu cât e conştient de gravitatea crimelor sale.

Un singur actor, Dan Condurache, va întruchipa radiofonic aceste personaje celebre, în regia lui Cristian Munteanu. Alegerea noastră a fost, credem, întru totul justificată. La vârsta deplinei maturităţi artistice, Dan Condurache are certe disponibilităţi expresive pentru interpretarea acestor tipuri de personaje care ilustrează dramele puterii.

Costin Tuchilă

„Radio România”, nr. 394, 20 – 26 septembrie 2004, p. 9

Dramele puterii. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache. Fragmente din piesele: Viforul de Barbu Ştefănescu Delavrancea, Caligula de Albert Camus, Diavolul şi bunul Dumnezeu de Jean-Paul Sartre, Ascensiunea lui Arturo Ui trebuie oprită de Bertolt Brecht, Richard al III-lea de William Shakespeare. Dan Condurache interpretează rolurile: Ştefăniţă Vodă, Caligula, Goetz, Arturo Ui, Ducele de Gloucester. În celelalte roluri: Constantin Dinulescu, Sorin Gheorghiu, Ion Chelaru, Dumitru Chesa, Petre Moraru, Virginia Mirea, Mihai Dinvale, Irina Mazanitis. Regia de montaj: Dana Lupu şi Robert Vasiliţă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Regia artistică: Cristian Munteanu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.

pusa-roth-costin-tuchila-dramele-puterii-dan-condurache-sartre-brecht-recital-goetz-richard-iii-monstri-caligula

Data difuzării în premieră: duminică 26 septembrie 2004, ora 19,15, Radio România Cultural

Ascultă Dramele puterii

«Copiii lui Hamlet»

«Slugi isteţe şi bufoni». Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth

Pentru două zile am fost „ochii şi urechile” dumneavoastră în studioul T1, acolo unde s-a înregistrat un nou spectacol de teatru radiofonic. De data aceasta este vorba de un concept original de emisiune – o premieră în materie – gândit şi pus în practică de colegii noştri Costin Tuchilă şi Puşa Roth. În timp ce fotoreporterul Marius Macsenţian căuta unghiurile spre a surprinde acele instantanee care să redea cel mai bine atmosfera din studioul de înregistrări, i-am rugat pe cei doi realizatori, Puşa Roth şi Costin Tuchilă, să ne ofere câteva informaţii despre proiect.

pusaroth-horatiu-malaele-hamlet-bufon-ghelderode1

Puşa Roth: „Ideea mi-a oferit-o chiar viaţa, dacă se poate spune aşa, dar şi dramaturgia universală. Pentru că în momentul în care iubeşti teatrul trebuie să recunoşti stiluri, să recunoşti personaje, să recunoşti continuitatea lor în timp. Am început acest ciclu de emisiuni cu Dramele puterii. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache. Pentru mine Dan Condurache este Caligula şi va rămâne Caligula.
I-am ales cinci personaje: Ştefăniţă Vodă, Caligula, Goetz, Arturo Ui  şi Richard al III-lea. Mi s-a părut că lucrurile merg foarte bine şi am îndrăznit astfel o a doua emisiune, Slugi isteţe şi bufoni. Am început de la Plaut, pentru că sclavul în opera sa este rege şi l-am ales în acest sens pe Curculio (Gărgăriţa), apoi am trecut la Slugă la doi stăpâni, găsindu-l pe Truffaldino, sluga isteaţă care încurcă lucrurile dar pe care tot el le descurcă, apoi la Regele Lear, pentru că bufonul de aici mi s-a părut de o exemplaritate extraordinară pentru dramaturgia lumii, e vorba de „nebunul teatral”. Este o slugă, dacă putem spune, în egală măsură isteaţă dar devotată şi cu multă iubire faţă de rege. Am trecut la Vicleniile lui Scapin, unde am avut o problemă, comparând o traducere foarte veche cu una mai recentă. În ambele însă, nuanţele textului francez nu îşi aflau echivalenţele expresive din punctul de vedere al rostirii scenice. A rezultat, sper, o formă mult mai adecvată pe care o vor asculta iubitorii de teatru.
Ultimul text, ce reprezintă poate încercarea noastră de graţie, este cel al lui Michel de Ghelderode, Şcoala bufonilor. Ghelderode reprezintă un summum în ceea ce priveşte bufonada, bufoneria. Dacă valeţii, paraziţii, bufonii erau oarecum singulari în literatura lumii, aici găsim o adevărată şcoală a bufonilor. Acest gen de spectacole cred că reprezintă o premieră. Ideea a fost să facem un lucru pe care nu l-a mai făcut nimeni.”

Costin Tuchilă: „Prima emisiune din acest proiect, Dramele puterii s-a difuzat la România Cultural în septembrie 2004. Prin aceste recitaluri, realizate în colaborare cu Puşa Roth şi cu maestrul Cristian Munteanu, am intenţionat să punem în evidenţă o anumită temă şi tipologia unui personaj în istoria teatrului universal. Dacă în prima emisiune, în interpretarea lui Dan Condurache, ne-am oprit la cinci personaje exponenţiale pentru ceea ce înseamnă lupta pentru putere, dramele generate de lupta pentru putere, acum am dorit să înfăţişăm o altă tipologie, circusmcrisă comicului. Fărăpusa-roth-masca-teatru-bufon-ghelderode-scoala-bufonilor1 doar şi poate există legături certe între sclavii din comediile lui Plaut, deveniţi în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea servitori şi valeţi, şi nebunul teatral sau bufonul de curte, exemplificat magistral în opera lui Shakespeare şi apoi mai târziu, în secolul XX, de dramaturgul de origine belgiană Michel de Ghelderode. Cele cinci personaje – Curculio, Truffaldino, Scapin, Bufonul şi Galgut – vor fi interpretate de Horaţiu Mălăele în compania unei distribuţii excepţionale, sub bagheta maestrului Cristian Munteanu. Sperăm să fie o emisiune de succes, pe care o vom continua în acest an.”

A doua zi de înregistrare, sunt din nou în studioul T1 pentru a fi martor la naşterea acestui spectacol de teatru radiofonic care, cu siguranţă, va fi pe placul ascultătorilor. După ce actorii, împreună cu regizorul artistic, au făcut lectura textului, s-a intrat în studio unde s-a înregistrat trei ore „şnur”, aproape fără pauză. Tot acum s-a „tras” şi o parte din coloana sonoră a spectacolului. Un bun prilej pentru a sta de vorbă cu compozitorul

George Marcu: „Am folosit două momente de muzică pe care, de fapt, s-a şipusa-roth-george-marcu-bufon-horatiu-malaele axat spectacolul. În primul rând, muzica menită să însoţească live actorii, anume percuţia, care e potrivită commediei dell’arte şi bufonilor în general, ea oferind elementele de ritm necesare. În Regele Lear, pe lângă percuţie, bufonul cântă acompaniindu-se la lăută. Acestea sunt elementele prezente la înregistrare alături de actori. Pe lângă ele, am compus o muzică destinată să însoţească la montaj trecerile muzicale, care sunt tot din aceeaşi familie, dar cu o orchestraţie mai amplă. Instrumentele care pot fi auzite sunt: flautul, chitara clasică, percuţie, vioară la un moment dat. Sunt genuri diferite în momente diferite. La un spectacol de teatru radiofonic coloana sonoră are un rol foarte mare, este precum decorul într-un teatru. Creează decorul scenic şi însoţeşte momentele dramatice, scoţând în evidenţă interpretarea actorilor, ducând-o dincolo de sensibilitatea pe care a transmis-o actorul, amplificând-o cu alte cuvinte.”

În fine, ultimul care a ieşit din studioul de înregistrare este chiar…

pusa-roth-bufon-shakerspearen-horatiu-malaeleHoraţiu Mălăele: „Este un decupaj din nişte piese, un colaj care se doreşte un spectacol, un eseu. Şi prin perspectiva acestui eseu şi încercarea noastră poate să fie sortită succesului, sau, Doamne fereşte!, eşecului. Mi s-a părut interesant, nu pot să spun că am făcut nişte compoziţii deosebite, dar am încercat să dăm viaţă unor personaje din comediile umanităţii începând cu Plaut şi trecând prin Shakespeare, spre Ghelderode. Pare să fi fost o iniţiativă reuşită. Am trăit în compania unui colectiv excepţional, am lucrat cu nişte profesionişti ai Radioului, eu mă pricep mai puţin, dar probabil că o să sar bariera din teritoriul acestui profan care sunt spre o ţintă mai înaltă. Chiar dacă îmi plac toţi bufonii, sunt legat sentimental de bufonii shakespearieni, considerând că poate cel mai mare bufon al dramaturgiei universale este Hamlet. Aşa încât ceilalţi bufoni pe care i-am făcut ar putea fi copiii lui Hamlet.”

În loc de final:
Un astfel de spectacol reprezintă o sinteză a existenţei unui actor pe scenă, o sinteză a rolurilor pe care le-ar putea juca, un recital de excepţie care merită să rămână în Fonoteca de Aur a Radioului.

Bogdan Guţă, „Universul Radio”, serie nouă, nr. 11 (411), 20 ianuarie 2005, p.10 – 12

Slugi isteţe şi bufoni. Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele. Fragmente din piesele Gărgăriţa de Plaut, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Vicleniile lui Scapin de Molière, Regele Lear de William Shakespeare, Şcoala bufonilor de Michel de Ghelderode. Horaţiu Mălăele interpretează rolurile Curculio, Truffaldino, Scapin, Bufonul şi Galgut. În celelalte roluri: Cristian Iacob, Marius Rizea, Petre Lupu, Sorin Gheorghiu, Emilia Popescu, Valentin Teodosiu, Dumitru Chesa, Constantin Dinulescu, Mircea Constantinescu. Muzică originală de George Marcu. Interpretează: Lucian Maxim (percuţie) şi Mihai Bisericanu (voce şi chitară). Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Regia artistică: Cristian Munteanu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.

pusa-roth-bufon-shakespeare-plaut-ghelderode-horatiu-malaele

Data difuzării în premieră: duminică 30 ianuarie 2005, ora 19.15, Radio România Cultural

Ascultă Slugi isteţe şi bufoni

Ascultă permanent Slugi isteţe şi bufoni pe site-ul eteatru.ro, pagina Colecţii, capitolul Cinci personaje în interpretarea unui actor.

Adriana Trandafir la Vâlcea

Sâmbătă, 21 aprilie 2007, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea a fost gazda unei acţiuni speciale, întâlnirea publicului vâlcean cu renumita actriţă Adriana Trandafir.

pusa-roth-lumea-ca-teatru-adriana-trandafir-pygmalion-eugene-o-neill-leacuri-mama-anghelusa-higgins-flori-primavara

Această manifestare a fost posibilă prin amabilitatea a doi realizatori de emisiuni culturale, Puşa Roth şi Costin Tuchilă.
Publicul a audiat un CD conţinând cinci personaje din diverse piese, interpretate de îndrăgita artistă. Recitalul Lumea ca teatru. Cinci personaje în interpretarea actriţei Adrianei Trandafir (fragmente din Pygmalion de G.B. Shaw, Domnişoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, Mama Angheluşa, doftoroaie de V. Alecsandri, O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Patima de sub ulmi de Eugene O’ Neill) a fost difuzat în premieră în 28 ianuarie 2007 la Teatrul Naţional Radiofonic. Cele cinci ipostaze ilustrează motivul „lumii ca teatru”, în care fiecare om joacă un rol. „Nimic nu este întâmplător, hazardul este o utopie, coincidenţele sunt numai vârful aisbergului.”
Această manifestare se înscrie într-un amplu proiect bazat pe ideea de sintetizare a unei teme frecvente în dramaturgia universală sau pe tipologia unor personaje. Aceste emisiuni au fost programate alternativ cu emisiunile din seria Clasicii dramaturgiei universale, în ultima duminică a lunii, la Radio România Cultural.
Clasicii dramaturgiei universale (realizatori: Puşa Roth, Costin Tuchilă şi Vasile Manta) va împlini în luna noiembrie, anul acesta, zece ani de existenţă (83 de ediţii până acum).
Primul recital actoricesc din seria în care este cuprins şi spectacolul pusa-roth-lumea-ca-teatru-adriana-trandafir-pygmalion-g-b-shaw-eugene-o-neill-abbie-putnam-leacuri-babesti-doftoroaie-mama-anghelusa-higgins-flori-primavaraAdrianei Trandafir a fost Dramele puterii. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache (26 septembrie 2004). Cele şapte emisiuni realizate până acum au fiecare specificul ei, conferit de tema aleasă şi de personalitatea actorului. Nu este puţin lucru să interpretezi cinci personaje diferite, într-un recital-maraton, având doar vocea ca mijloc de expresie şi totodată să reuşeşti să te înscrii rigorii cerute de structura unei emisiuni de teatru radiofonic. Au urmat recitalurile Slugi isteţe şi bufoni. Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele (30 ianuarie 2005), Peţitoare şi cumetre. Cinci personaje în interpretarea Dorinei Lazăr (27 martie 2005), Îndrăgostiţi în teatrul lumii, în care personajele au fost interpretate de doi actori din generaţia tânără: Delia Nartea şi Cristian Iacob (29 mai 2005), Chipuri ale feminităţii. Cinci personaje în interpretarea actriţei Virginia Mirea, (29 ianuarie 2006) şi penultimul, Contraste. Cinci personaje interpretate de Mircea Albulescu.
La finalul audiţiei, publicul prezent în sală a putut adresa întrebări actriţei. Am putut descoperi în spatele artistului, un om modest, plin de sensibilitate, cu emoţii puternice şi căruia nu i-a fost teamă să plângă în faţa spectatorilor.
Sperăm, ca şi pe viitor, să fim în prezenţa unor oameni de aceeaşi ţinută morală, de la care avem ce învăţa şi care ridică actul cultural la nivel de artă.

Flori Ghiţă, Pasager, e-revista, nr. 32, 10 mai 2007

pusa-roth-costin-tuchila-lumea-ca-teatru-pygmalion-eugene-o-neill

Lumea ca teatru. Cinci personaje în interpretarea actriţei Adriana Trandafir. Adriana Trandafir interpretează rolurile Liza Doolittle (Pygmalion de G.B. Shaw) Nastasia (Domnişoara Nastasia de G. M. Zamfirescu), Mama Angheluşa (Mama Angheluşa, doftoroaie de V. Alecsandri), Veta (O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, Abbie Putnam (Patima de sub ulmi de Eugene O’ Neill). În celelalte roluri: Mircea Albulescu, Mihai Dinvale, Mircea Constantinescu, Petre Nicolae, Oana Ştefănescu. Regia de montaj: Radu Verdeş. Regia de studio: Janina Dicu. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Regia artistică: Cristian Munteanu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.
Data difuzării în premieră: 28 ianuarie 2007, ora 19,00, Radio România.

Ascultă Lumea ca teatru

Vezi aici imagini de la audiţia cu public a recitalului Lumea ca teatru, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea.

Ascultă permanent Lumea ca teatru pe site-ul eteatru.ro, pagina Colecţii, capitolul Cinci personaje în interpretarea unui actor.


De la Trigeu la Falstaff: Recital Dorel Vişan

Sir John Falstaff

Trigeu din Pacea de Aristofan, Tartuffe din comedia lui Molière, Woyzeck din drama lui Georg Büchner, Domenico Soriano din Filumena Marturano de Eduardo de Filippo, Falstaff, în fragmente semnificative pentru definirea personajului shakespearean, extrase din Henric al IV-lea. Cinci personaje care întruchipează tipuri distincte, ilustrând tot atâtea caractere şi situaţii existenţiale, într-un veritabil exerciţiu de virtuozitate actoricească: Dimensiunea existenţei. Protagonist: Dorel Vişan. Regia artistică: Vasile Manta. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.
Spectacolul face parte din seria de recitaluri lansată de Teatrul Naţional Radiofonic în septembrie 2004.
Dorel Vişan portretizează admirabil personajele de mai sus, cu un amplu registru de nuanţe, identificând totodată specificul stilistic al unui autor şi al unei epoci şi trecând cu mare uşurinţă de la o stare la alta, de la o situaţie existenţială la alta, de la atmosfera parodică, atât de pitorească şi plină de culoare din comedia aristofanescă la satira molierescă, de la drama psihologică din Woyzeck la comicul de situaţii din piesa lui De Filippo şi apoi la tragicomicul personajului Falstaff. În interpretarea sa, Trigeu pare un Don Quijote în mizerie, care aspiră să ajungă la Zeus şi să-i ceară socoteală pentru starea mizerabilă a grecilor, zburând călare pe un cărăbuş. Tartuffe este un joc de aparenţe, în culori subtile, cu o tehnică a persuasiunii exemplară din punct de vedere radiofonic. Umilinţa lui Woyzeck, „cel mai sărac dintre săraci”, personaj care ascunde însă resorturi psihice necunoscute, este jucată cu o tensiune cu totul specială, dând un relief aparte dramei de tip expresionist a lui Büchner. Scena din comedia lui De Filippo devine antologică prin plasticitatea dialogului dintre Filumena şi Domenico Soriano. Graniţa dintre comic şi tragic este foarte elastică, graţie resurselor de expresivitate atât de bogate ale lui Dorel Vişan. În viziunea sa, o lume întreagă pare turnată în Falstaff. Personajul shakespearean este în fond un actor care vrea să epuizeze, râzând grotesc, toate modelele umane.

Tudor Cristian, Amos News, joi 22 ianuarie 2009

pusa-roth-dorel-visan-falstaff-recital-teatru-radiofonic-trigeu-woyzeck-domenico-soriano-tartuffe-studio

12 ianuarie 2009, studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii: Dorel Vişan la înregistrarea recitalului Dimensiunea existenţei

Dimensiunea existenţei. Cinci personaje în interpretarea actorului Dorel Vişan. În celelalte roluri: Virginia Mirea, Mihai Constantin, Mircea Constantinescu, Ştefan Velniciuc, Ion Arcudeanu, Delia Nartea, Monica Ghiuţă, Mihai Niculescu, Daniela Ioniţă, Alina Teianu, Gh. Pufulete. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Regia muzicală: George Marcu. Regia artistică: Vasile Manta. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.
Data difuzării în premieră: duminică 25 ianuarie 2009, ora 19,00, Radio România Cultural.

difuzor-bun Ascultă Dimensiunea existenţei. Cinci personaje în interpretarea actorului Dorel Vişan

«Discurs într-un ciorap»: Dramatizare de Puşa Roth după volumul «Confidenţe fictive» de Nina Cassian

Făcând parte dintr-un lung şir de dramatizări extrem de reuşite realizate de colega noastră Puşa Roth, această premieră absolută va fi difuzată sub genericul Spectacolele serii la Radio România Cultural, duminică, 26 august 2007, ora 19.00.


Trăirea pasională cenzurată de luciditate, vulnerabilitatea sentimentului, opusaroth-nina-cassian-teatru-radiofonic sensibilitate refugiată adesea în joc şi fantezie, anxietatea, absurdul, viziunea sarcastică exprimată uneori în forme suprarealiste caracterizează poezia Ninei Cassian, scriitoare stabilită din 1985 la New York. Un avangardism moderat poate fi identificat în poemele din volumul de debut La scara 1/1 (1947); în altele, Disciplina harfei (1964), Sângele (1967), Ambitus (1969), trăirea intelectuală devine prevalentă, potenţând sentimentul dar fără a ajunge la un livresc excesiv. Loto-poeme (1972), dedicate copiilor, sunt un exerciţiu lingvistic şi imaginar. Poeta inventează cuvinte, cultivând nonsensul şi caricaturalul, cu un rezultat încântător.
Starea poetică este în mod esenţial una muzicală, capacitatea asociativă excepţională conducând-o la inventarea unei limbi personale, vis al tuturor poeţilor: limba spargă, în care combină cuvinte cu sonoritate românească, obţinând efecte poetice noi.
Proza Ninei Cassian este o lungă confesiune la persoana întâi, scrisă în tonul unei sincerităţi „reci”, o proză de introspecţie şi autoanaliză, în care rememorarea trăirilor, tribulaţiile erotice, anotimpurile vieţii, cenzura aşezată de inteligenţa care refuză excesul, melancolia sunt temele predilecte. Apar şi aici motive binecunoscute din poezia Ninei Cassian: marea, florile, vântul, măştile, oglinda etc.
După Confidenţe fictive (1976), Puşa Roth a realizat un scenariu radiofonic cu o compoziţie unitară, creând legăturile necesare care asigură continuitate dramatică între texte şi fragmente de texte din volum. Este o admirabilă confesiune despre aspiraţiile la vârste diferite, imperfecţiune şi efortul de a-ţi asuma lucid propriile gesturi şi trăiri.

pusa-roth-nina-cassian-ruxandra-sireteanu

Discurs într-un ciorap este un text ideal pentru un recital actoricesc complex, de mare dificultate. Cu o largă paletă expresivă, intrând abil şi eficient în acest joc studiat, Ruxandra Sireteanu face aici un rol excepţional, în regia artistică a lui Vasile Manta, cu muzică originală de George Marcu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru.

Costin Tuchilă, „Radio România”, nr. 142 (542), joi 16 august 2007, p. 9

 

Scrisoare de la Nina Cassian

Ascultă Discurs într-un ciorap

Ascultă duminică 29 noiembrie 2009, la ora 19,00, la Radio România Cultural Discurs într-un ciorap cultural.srr.ro