Stuful de liliac
de Alexandru Macedonski
Era o zi senină ca fruntea de fecioară
Ce neturburată de-ai patimelor nori,
O zi în care şoapte de îngeri se coboară
Şi vin pe-o adiere să cânte printre flori.
Subţiri ca o dantelă urcau mereu din apă
Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac,
Şi prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă,
Gemea muşcat de vânturi un stuf de liliac.
Plăpândele lui ramuri abia înmugurite,
Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit,
Nainte de-a-şi da rodul mereu învineţite
Când ea veni să şeadă sub stuful oropsit.
Atunci acele ramuri deodată înfloriră
Ş-o ploaie azurie vărsată peste noi…
O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră…
Uscat e liliacul şi nu mai suntem noi.
Claude Monet, Liliac în soare
Claude Monet, Liliac în soare, 1872
Vincent Van Gogh, Liliac, 1889
Pierre-Auguste Renoir, Fete cu liliac
Camille Pissarro, Buchet de liliac
Isaac Levitan, Liliac alb, 1895
Édouard Manet, Liliac
Mihail Vrubel, Liliac
Igor Grabar, Liliac
Mary Cassatt, Liliac
Anca Bulgaru, Liliac
Mihai Potcoavă, Grădină cu liliac la Bran, 2009
***