Liviu Rebreanu

„Ideea nu poate muri. Ideea e sufletul omului.”

                                                                          Ion

„Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său. Raiul unuia poate să fie iadul altuia. Fericirea e clădită de închipuirea fiecăruia şi fiecare şi-o potriveşte ca o haină. Poate eu sunt croitor prea neîndemânatic. Şi poate că, din pricina aceasta, niciodată n-o să-mi găsesc haina râvnită…”

                          Ion

„Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie din milioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutarea reciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului.”

Adam şi Eva

„Iubirea nu a ucis niciodată. Numai oamenii ucid în numele ei.”

                                                                                                        Pădurea spânzuraţilor

„Numai o pasiune puternică, unică, nezdruncinată dă preţul adevărat vieţii.”

Ion

„Fericirea adevărată e totdeauna o clipă. Mai multă n-ar putea îndura firea omului care, deseori, într-o viaţă de mulţi ani, nu are norocul să întâlnească nici clipa aceasta, nici măcar să se apropie de ea.”

Adam şi Eva

„Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu.”

Pădurea spânzuraţilor

„Iubirea adevărată nu moare nicioadată în sufletul omului, ba îl însoţeşte şi dincolo, până în sânul nemărginirii… Dar iubirea nu poate prinde rădăcină în inima mânjită de ură.”                                                                                                                                                                                       Ion

Referindu-se la personalitatea lui Liviu Rebreanu, G. Călinescu spunea: „Meritul domnului Rebreanu este că, bizuit pe o dreaptă intuiţie, a rămas totuşi în sfera unei conştiinţe artistice superioare, că a eliminat lirismul, creând romanul obiectiv. Eroul este sufleteşte elementar, conştiinţă care oglindeşte şi înalţă încât literatura aceasta nu e folclor ci artă.

Domnul Liviu Rebreanu a pus temelia romanului fără a sării peste realitate continuând în chip firesc nuvela, făcând aşa fel că istoricul literar de mâine va înţelege cu desăvârşire rostul şi cauzele izbânzii sale”.

Romancier, dramaturg, academician, Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua (din fostul comitat Solnoc Dăbâca, azi județul Bistrița-Năsăud), fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). În tinerețe, mama sa (1865–1945) era pasionată de teatru, fiind considerată „primă diletantă” pe scena Becleanului de baștină. În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului., despre care scriitorul va spune mai târziu, asemenea lui Creangă, că a fost paradisul copilărie sale: „În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu.”

Casa memorială „Liviu Rebreanu”, sat Valea Mare-Podgoria, comuna Ștefănești, județul Argeș

A început cursurile școlii primare în anul 1891. Autorul va rememora cu duioşie această perioadă, a primelor sale zile de şcolar: „Cele dintâi plăceri ale slovei tipărite și ale științei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au pasionat, Poveştile ardeleneşti ale lui Ion Pop-Reteganul, vreo cinci volume.”

Continuă lectura

Reclame

Iubirea – romanul inimii

V-aţi gândit oare ce-ar fi viaţa fără iubire? Răspunsul e unul singur: viaţa ar fi anostă.
Am asistat la Majestic la audiţia unor interesante fragmente din piese celebre având ca principal subiect dragostea. Incitant subiect, bine ales de specialista în traduceri şi dramatizări Puşa Roth. O călătorie prin secole cu ajutorul unor dramaturgi de geniu. Iată ce spun cei mari despre iubire: „A iubi înseamnă a fi plămădit de-a-ntregul din lacrimi şi suspine” (Shakespeare, Cum vă place); „Iubirea nu e decât o comedie între bărbat şi femeie” (Paul Claudel, Cumpăna amiezii); „O plenitudine: nu cerşeşte, ci doreşte” (Tagore în Ultima poezie). Iubirea – „divinitatea cea mai veche” (Platon în Banchetul); „Îngerii o numesc bucurie cerească; diavolii, chin infernal; oamenii – iubire” (Heinrich Heine în Bucuria de a trăi). Iar Pierre Corneille în Cugetări: Iubirea – „tiran ce nu cruţă pe nimeni”. În Nunta lui Figaro, Beaumarchais precizează: Iubirea – „romanul inimii”.

Soprana Mary Garden, interpreta rolului Mélisande la premiera operei Pelléas et Mélisande de Claude Debussy (30 aprilie 1902, Opera Comică din Paris)

În aceasta însorită lună mai a fost binevenita această audiţie cu fragmente din Ciuta de Victor Ion Popa, Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais, Pelléas şi Mélisande de Maurice Maeterlinck, Domnişoara Iulia de August Strindberg, Romeo şi Julieta de William Shakespeare. O contribuţie importantă a avut-o şi domnul Costin Tuchilă, care a ales fragmente variate căutând din plecare să elimine monotonia, reuşind cu brio. O traducere în premieră absolută a fost Pelléas şi Mélisande de Maeterlinck. Traducerea a fost splendidă, iar traducătoarea Puşa Roth la mare înălţime. Există o pasiune pentru frumos şi pentru teatru aici la Majestic, ce văd că se extinde cu ajutorul Radiodifuziunii Române.

Mihai Petrovici, „Cronica Română”, sâmbătă 21 mai 2005

Audiţia spectacolului Îndrăgostiţi în teatrul lumii a avut loc luni 16 mai 2005, la ora 11,00, la Hotelul Majestic din Bucureşti.

Ceaikovski, Uvertura-fantezie „Romeo şi Julieta”, op. 64 (I), Leonard Bernstein, New York Philarmonic Orchestra


Ceaikovski, Uvertura-fantezie „Romeo şi Julieta”, op. 64 (II), Leonard Bernstein, New York Philarmonic Orchestra