Molière – fiziologia râsului

Opera lui Molière nu se circumscrie nici spaţiului, dar nici timpului. Ea nu aparţine numai vieţii unei epoci sau a unei societăţi, ci tuturor vârstelor vieţii. Opera lui Molière exprimă trecutul, prezentul şi, în măsura în care omul de mâine va fi moştenitorul omului de ieri şi de azi, viitorul. Aruncând o privire asupra ei, vom observa însă reflectându-se în această vastă oglindă figura Franţei.

„Molière se născuse cu o înclinaţie atât de mare pentru teatru, încât a fost cu neputinţă de a-l împiedica să se facă actor. Abia îşi sfârşise studiile în care reuşise în chip desăvârşit şi se însoţi cu mai mulţi tineri de vârsta sa şi cu aceeaşi pasiune luă hotărârea să înjghebeze o trupă de actori pentru a merge în provincie să joace teatru. Tatăl său, bun burghez din Paris şi tapiser al regelui, necăjit de hotărârea luată de fiul său, a încercat să-l determine prin toţi prietenii săi să părăsească acest gând. Nici rugăminţile, nici mustrările prietenilor susţinute de promisiunile sale n-au avut darul să-l convingă.”

Citește capitolul Molière – fiziologia râsului

Costin Tuchilă, Pușa Roth, Clasicii dramaturgiei universale, vol. I, București, Editura Academiei Române, 2010

© Editura Academiei Române

„Doctorul zburător” de Molière, traducere și adaptare de Pușa Roth, Teatrul Național Radiofonic, 2008. Vezi textul integral

«Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte»

Astăzi, la ora 19,00, la Radio România Cultural, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi spectacolul Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte de Puşa Roth, în regia lui Mircea Albulescu.

În distribuţie: Mircea Albulescu, Tamara Buciuceanu, Sanda Toma, Coca Bloos, Mihai Dinvale, Armand Calotă, Andrei Ţârdea, Vlad Leaua, Andrei Bălaşa. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Radu Verdeş. Regia de studio: Janina Dicu. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. Interpretează: Daniela Marinache (ţambal), Ştefan Marinache (vioară). Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Producător: Domnica Ţundrea. Înregistrare din anul 2007. Spectacolul va fi difuzat în reluare sâmbătă 16 mai, la ora13,15, la Radio România Internaţional.

pusa roth shakespeare regele lear bufon horatio marcellus ieri dupa shakespeare satira contemporana vis cosmar

„Puşa Roth ne invită la un spectacol aproape total, în care manechine absurde, trăind fără obsesia morţii, stau faţă în faţă cu moartea eroului domnului Tolstoi, cu nebunia rusă şi cu emoţia religioasă în faţa adevărului – specifică Marelui Englez”, scria D. R. Popescu în prefaţa volumului de teatru al Puşei Roth, Roman de Bucureşti ( Editura Adam, Bucureşti, 2005).

Şambelan la viezuri, prima sa piesă, montată mai întâi la Teatrul Naţional Radiofonic, apoi la Teatrul „Bacovia” din Bacău în 1999, aducea pe scenă personajele bizare ale lui Urmuz într-un captivant exerciţiu de imaginaţie, creând o lume paralelă cu cea reală şi reuşind performanţa de a transforma ciudatul univers din Pagini bizare într-o ficţiune dramatică foarte coerentă.

Ringhişpilul, pus în undă în 2002, era o satiră care pornea de la un fapt real petrecut într-o comună din Ardeal în anii comunismului.

A urmat, la Teatrul Naţional Radiofonic, Roman de Bucureşti (2003), o comedie amară construită pe tema cuplului şi inspirată din realitatea cotidiană. Subtitlul ei, „comedie de moravuri la moment”, e într-o măsură explicit pentru intenţiile satirice ale Puşei Roth. Fina observaţie a societăţii contemporane, a comportamentelor, a clişeelor (inclusiv a celor lingvistice) este sprijinită de capacitatea autoarei de a crea tipuri vii prin situaţii, dar mai ales prin limbajul dramatic folosit cu virtuozitate.

pusa roth ieri dupa shakespeare satira contemporana presedinte vis realitate concern parodie bufon lear

Difuzată în premieră absolută în 29 aprilie 2007, Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte este la rândul ei o satiră care aduce în prim-plan un personaj exponenţial pentru psihologia şi moravurile contemporane. Între vis şi realitate, sau mai degrabă pradă unui coşmar, un preşedinte de concern amestecă reminiscenţe livreşti cu situaţii trăite zilnic, devenind când ridicol, când monstruos, într-o compoziţie dramatică admirabilă prin alternanţa de planuri şi construcţie – şi totodată şocantă prin neprevăzutul situaţiilor. Rămas târziu la serviciu, răsfoind o carte, Preşedintelui îi apar în faţa ochilor personaje din tragediile lui Shakespeare: Regele Lear, Kent, Bufonul, Hamlet, Marcellus, Horatio, Duhul. Situaţia insolită, aflată mereu la graniţa fragilă dintre halucinaţie şi realitate, dezvoltă intriga. Preşedintele, personaj contemporan în care se amestecă dorinţa de putere absolută şi suspiciunea faţă de subalterni, devenită la un moment dat paroxistică, este portretizat cu siguranţă atât prin monolog, procedeu folosit fără exces, cât şi prin dialog şi prin situaţiile de joc ciudate până la un punct, în care este pus:

PREŞEDINTELE: Păi, dragă rege, dumneata umbli cu măscăricii? (Aparte.) Cred că fetele lui au avut dreptate: e bun de legat. (Tare.) Şi de ce, mă rog, îl plimbi după dumneata? (Aparte.) Nu-i destul că el însuşi e caraghioşenia întruchipată? (Tare.) De ce?

LEAR: E aghiotantul meu. Ce faci, amice?

BUFONUL: «Aş face mai bine dacă ţi-aş pune boneta mea de nebun.» (Aparte.) Regele meu şi-a găsit unul pe măsură. Doamne, ce haine caraghioase are!

PREŞEDINTELE: Cum îndrăzneşte piticul ăsta să te facă nebun? Zici că eşti rege! Eu l-aş pedepsi pe loc: i-aş lua treizeci la sută din salariu şi i-aş interzice să mai vorbească în public trei luni. Şi dacă e duşmănos, cele trei luni pot deveni trei ani. În fond, eu semnez.

LEAR: Păi, el e gura adevărului şi mai ştie şi multe vorbe de duh. El mă înveseleşte. Dar să ştii că-i sincer.

PREŞEDINTELE: Nu mă îndoiesc. (Aparte.) Până la urmă ăsta are dreptate. (Râde.) Ai mei, bufonii mei – ce-mi place! – se linguşesc şi sunt gata să sară în tabăra vecină, la o adică. (Tare.) Rege, zici că bufonul spune adevărul? Adevărul lui sau al dumneavoastră? Nu vă enervează adevărul ăsta, spus aşa când îi vine ăstuia la gură?

BUFONUL: «Adevărul e un dulău credincios pe care-l dai în bice afară…»

LEAR: «Ia seama la bici, pungaşule!»

PREŞEDINTELE (mirat): Ce faci, domnule, vrei să-l baţi? Păi nu ţi-e frică de ăia cu drepturile omului? Aşa i-aş mai trânti pe unii din preajma mea, dar… ce să mai vorbim? Apropo, ce faci dumneata cu cei care fură? Cum îi pedepseşti să nu te acuze la rândul lor? Unii mai ştiu câte ceva, alţii au mai pus mâna pe nişte acte. Trădători sunt la tot pasul. Până şi cei apropiaţi, dacă nu au caracter, şi mulţi nu au, te trădează. De altfel, toată lumea, sau aproape toată lumea, fură.”

pusa roth mircea albulescu regie teatru ieri dupa shakespeare regele lear bufon livresc putere absoluta dictator satira moravuri concern

Mircea Albulescu

Mircea Albulescu, care interpretează extraordinar rolul Preşedintelui, a realizat totodată o inspirată montare radiofonică a piesei Puşei Roth, de la concepţia de ansamblu şi distribuţie la ritmul spectacolului şi expresivitatea fiecărui detaliu. Pentru a justifica amestecul planurilor, ironia fină a autoarei dar şi accentele parodice, regizorul a recurs la un procedeu relativ inedit din unghi teatral-radiofonic, folosit aici eficient: „travestiul” – rolurile Lear, Kent, Bufonul sunt interpretate de Coca Bloos, Sanda Toma, Tamara Buciuceanu, alături de alte „surprize” regizorale, la rândul lor şocante, într-o construcţie artistică unitară, care serveşte pe deplin textul dramatic al Puşei Roth.

Tudor Cristian, Amos News, joi 14 mai 2009

Ascultă Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte


penita stilou
Citeşte aici
Puşa Roth
Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte

Pusa Roth Ieri dupa Shakespeare sau Visul unui presedinte 2007 textul piesei

© Puşa Roth 2007

difuzor-bun Ascultă în luna octombrie 2010 Ieri după Shakespeare sau Visul unui Preşedinte pe www.eteatru.ro. Piesa se difuzează în zilele de 4, 9, 14, 19, 24, 29 octombrie, la orele 7,55 și 19,55.

difuzor-bunAscultă în luna noiembrie 2009 Ieri după Shakespeare sau Visul unui Preşedinte pe www.eteatru.ro (v. pag. Program)

difuzor-bunAscultă interviul cu Mircea Albulescu pe eteatru.ro pagina Colecţii ?p=1501

 

pusa roth claude monet irisi impresionism culoare pictura franceza paris

Claude Monet, Irişi

Nicu Alifantis, Umbra


O ocupaţie veche de când lumea

Recital Dorina Lazăr

Peţitoarele şi cumetrele sunt persoane cu moralitatea pusă în paranteză, care caută profit din exercitarea îndeletnicirilor dragi lor. Ca să fim şi mai aproape de realitatea mileniului al treilea, peţitoarea, codoaşa nelipsită din casele celor cu fete de măritat, ar putea purta genericul de agent matrimonial. În literatură şi în teatru, cumătră înseamnă ţaţă, femeie de mahala, indiferent pe unde sălăşluieşte ea, la oraş sau la sat. Vă veţi întreba pe bună dreptate de ce dintre toate personajele feminine din teatru, realizatorii noii emisiuni, Puşa Roth şi Costin Tuchilă, s-au oprit la aceste două tipuri între care legăturile sunt de domeniul evidenţei. Motivele sunt, bineînţeles, pitorescul lor, bogăţia de culori grase, dar şi rolul lor în instituţia matrimonială. Indiferent de rangul social, bărbaţii trecuţi de prima tinereţe (şi nu numai ei) au neapărată nevoie de asemenea terţe persoane, un fel de avangardă a împlinirii lor casnice. Aceasta, dintotdeauna. Peţitul este în fond o meserie care necesită dibăcie, chiar subtilitate, în ciuda speranţei grosolane sesizabile la aceste personaje.
Mâine, la ora 19.15, la Radio România Cultural, vor intra în scenă – fireşte, scena imaginară a undelor – cinci personaje feminine care întruchipează exemplar Peţitoarele şi cumetrele: Celestina din piesa spaniolului Fernando de Rojas, Doamna Quickly din Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare, Fiokla Ivanovna din Căsătoria de Gogol, cumătra Gurton (Acul cumetrei Gurton de William Stevenson), Aneta Duduleanu (Gaiţele de Alexandru Kiriţescu), toate în interpretarea Dorinei Lazăr şi în regia artistică a lui Cristian Munteanu.

C. Eugen, „Cronica Română”, 26 martie 2005

Peţitoare şi cumetre. Cinci personaje în interpretarea actriţei Dorina Lazăr. Fragmente din Celestina de Fernando de Rojas, Nevestele vesele din Windsor de William Shakespeare, Căsătoria de N. V. Gogol, Acul cumetrei Gurton de William Stevenson, Gaiţele de Alexandru Kiriţescu. Dorina Lazăr interpretează rolurile: Celestina, Doamna Quickly, Fiokla Ivanovna, Cumătra Gurton, Aneta Duduleanu. În celelalte roluri: Florin Anton, Delia Nartea, Mihai Constantin, Ion Chelaru, Claudiu Istodor, Ştefan Velniciuc, Gabriela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Oana Ştefănescu, Andrei Barbu. Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Regia artitstică: Cristian Munteanu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.

pusa-roth-dorina-lazar-recital-costin-tuchila-petit-petitoare-cumatra-teatrul-universal-celestina-fernando-de-rojas-mrs-quickly

Data difuzării în premieră: duminică 27 martie 2005, ora 19.15, Radio România Cultural

difuzor-bun Ascultă Pețitoare și cumetre