Amănunte despre seria de emisiuni Clasicii dramaturgiei universale.
Ascultă emisiunea Eschil – originea lucrurilor. Realizatori: Puşa Roth, Costin Tuchilă, Vasile Manta. Data difuzării: 24 ianuarie 1999, Radio România Cultural
Molière – fiziologia râsului (I)
Molière – fiziologia râsului (II). Cu participarea actorului Ion Lucian şi a prof. univ. dr. Irina Eliade. Realizatori: Puşa Roth, Costin Tuchilă, Vasile Manta. Data difuzării: 18 ianuarie 1998, Radio România Cultural
***
Se poate afirma fără teama de a greşi că anul Eminescu a început la Radio România în zorii zilei de 15 ianuarie 2000. Emisiunea cea mai populară a postului naţional, emisiunea care se bucură de cea mai mare audienţă, Matinal – Radio România Actualităţi – a îmbrăcat veşmântul unei ediţii speciale dedicate împlinirii a 150 de ani de la naşterea poetului. Realizatoarea acesteia, Puşa Roth, a gândit o emisiune cu caracter de eveniment, care a îmbinat informaţia la zi cu orizontul peren al gândirii poetice şi al meditaţiei filosofice eminesciene. Încă din primele minute, la ora 6, ascultătorul a fost captivat de un scurt fragment din Fonoteca de aur a Radiodifuziunii: Tudor Arghezi vorbind despre unicitatea geniului eminescian. Înregistrarea a fost reluată (integral) în ultima parte a emisiunii, înainte de ora 8, într-un grupaj in care i-am ascultat pe Perpessicius, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu evocându-l pe Eminescu. Inspirat, acest grupaj de caracterizări antologice era ilustrat cu Preludiul la unison de George Enescu. A fost momentul de vârf al Matinalului, creând, inclusiv pentru cunoscători, momente de rară emoţie. <citeşte continuarea>
Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea 
Pingback: Clasicii dramaturgiei universale « Pusa Roth – Dincolo de curcubeu e lumea
Pingback: Clasicii dramaturgiei universale « Punctul pe cuvant
Foarte frumoasa activitate, felicitari,nu cred ca e suficient de bine cunoscuta !
Este adevarat ca lumea nu mai are timp pentru a urmari si promova o astfel de activitate, pentru ca viata e din ce in ce mai complicata. Sunt la moda informatiile simple, sa nu spun usoare, care sa relaxeze , sa nu complice existenta. Dar eu am speranta ca intr-o zi, nu stiu cand, apele se vor limpezi si lumea va reveni la carte, la lucrurile care te ajuta sa-ti intelegi rostul pe acest pamant, cu toate ca toti suntem doar chiriasi vremelnici ai acestei planete. Uneori, dar numai uneori, ma incearca un sentiment de tristete , alteori de singuratate, dar, zic eu, tot intr-o zi , indiferent unde ma voi afla, ma voi bucura ca tot mai multi vor deveni sau redeveni cititori, fie si ai acestor randuri.Concluzia e simpla: nu toti avem sansa sa fim pe prima pagina. Si aici e o industrie cu toate complicatiile ei. Va multumesc.
Te imbratisez, Pusa! Multe felicitari pentru tot ce ai realizat si continui sa realizezi! Felicitari si pentru cuvintele de mai sus! Multa sanatate si putere de munca iti doresc!
Si eu te imbratisez, Relus! Multumesc mult pentru gandurile bune. Ma bucur ca ai vreme sa te uiti si pe blogul meu. Iti doresc tot binele din lume!
Este adevarat ca lumea nu mai are timp pentru a urmari si promova o astfel de activitate, pentru ca viata e din ce in ce mai complicata. Sunt la moda informatiile simple, sa nu spun usoare, care sa relaxeze , sa nu complice existenta. Dar eu am speranta ca intr-o zi, nu stiu cand, apele se vor limpezi si lumea va reveni la carte, la lucrurile care te ajuta sa-ti intelegi rostul pe acest pamant, cu toate ca toti suntem doar chiriasi vremelnici ai acestei planete. Uneori, dar numai uneori, ma incearca un sentiment de tristete , alteori de singuratate, dar, zic eu, tot intr-o zi , indiferent unde ma voi afla, ma voi bucura ca tot mai multi vor deveni sau redeveni cititori, fie si ai acestor randuri.Concluzia e simpla: nu toti avem sansa sa fim pe prima pagina. Si aici e o industrie cu toate complicatiile ei. Va multumesc.
+1
Mulţumesc. Probabil că prin acest comentariu am reusit să definesc, dacă nu e prea pretenţios cuvântul, să definesc o stare a lumii în care ne zbatem.
Pingback: August Strindberg: alchimia visului « Punctul pe cuvant
Pingback: Liber sa spun - Centenar August Strindberg