Marivaux: iubiri galante

În premieră, la Radio România Cultural

Clasicii dramaturgiei universale

Duminică, 30 iunie 2013, la ora 19.00, la Radio România Cultural, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați în premieră emisiunea Marivaux: iubiri galante din seria „Clasicii dramaturgiei universale”. Realizatori: Pușa Roth și Costin Tuchilă.

În timp ce clasicii secolului al XVII-lea preconizau imitarea anticilor pentru a atinge perfecţiunea, Marivaux nu recunoaştea „în nici un gen, în nici o naţiune, în nici un secol, nici maestru, nici model, nici erou.” El „prefera să stea umil, în ultima bancă, lângă micul grup al autorilor originali, decât să se afle, trufaş, în numerosul cârd al imitatorilor.”, scrie D’Alembert în Elogiul lui Marivaux (Opere filosofice, istorice și literare, volumul X, Paris, 1805). În jurnalul „Cabinetul filosofului” (1734), Marivaux susţine că visează „la o lume adevărată”, adică la un univers în care fiinţele comunică fără erori şi fără minciună. Întreaga sa operă este o interogaţie asupra posibilităţii de a atinge această transparenţă în viaţa socială, în care el descoperă false aparenţe, vanităţi şi ambiţii. În această lume în care se înfruntă adevărul şi minciuna, câmpul de bătaie este până la urmă limbajul. Marivaux utilizează toate şiretlicurile, subliniind ambiguităţile în mecanica precisă a pieselor sale, dar şi în analiza subtilă din romane.

În primul număr din „Spectatorul francez”, autorul Triumfului iubirii descrie o experienţă decisivă: aceea a măştilor care caracterizează existenţa socială şi care justifică ambiţia scriitorului de „a examina oamenii” cu luciditate. „Făcând din dragoste principalul şi unicul subiect al pieselor sale, spune Ion Brăescu în Micul dicționar de scriitori francezi, marea inovaţie a lui Marivaux a fost de a o privi sub unghi comic. Racine analiza dragostea în momentele ei de criză sau când se sfârşea în mod tragic. Marivaux prezintă dragostea născândă, începuturile ei, înfiriparea unui sentiment care încă se ignoră sau caută să se desluşească. Comediile lui se termină acolo unde tragediile lui Racine de-abia încep.”

Vasile Alecsandri – nume și caractere

„Nu ştiu dacă am creat teatrul naţional, dar ştiu că i-am adus un mare concurs.”

Poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea, Vasile Alecsandri, fiul medelnicerului Vasile Alecsandri și al Elenei Cozoni, s-a născut pe data de 21 iulie 1821 la Bacău, însă după unii cercetători, anul nașterii ar putea fi 1819 sau chiar 1818. Şi locul nașterii sale se consideră a fi incert, deoarece nașterea s-a petrecut în timpul refugiului familiei Alecsandri în munți, din calea armatei lui Alexandru Ipsilanti. Se susţine că s-a născut undeva pe raza județului Bacău, deşi scriitorul a declarat că s-a născut la Bacău. Și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, unde tatăl său avea o moșie și unde a revenit pe întreaga durată a vieții sale să-și găsească liniștea. Viitorul dramaturg a început să desluşească buchea cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida.

Între anii 1828 și 1834, s-a deschis la Iași pensionul lui Victor Cuenim. Spătarul Alecsandri l-a înscris pe fiul său la pensionul francez, unde a studiat alături de Mihail Kogălniceanu și de Matei Millo, actorul de care l-a legat o mare prietenie și admirație și pentru care a scris Chiriţele, dar și o mare parte din cânticelele comice.

Clasicii dramaturgiei universale

Miercuri 12 ianuarie 2011, la ora 11,00, în sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane Bucureşti va avea loc lansarea volumului Clasicii dramaturgiei universale (vol. I) de Costin Tuchilă şi Puşa Roth, apărut la Editura Academiei Române.

Noua apariţie editorială va fi prezentată de Gelu Negrea, Ioan Adam, Marina Roman.

Carte de referinţă, Clasicii dramaturgiei universale de Costin Tuchilă şi Puşa Roth (volumul I) cuprinde studii dedicate marilor dramaturgi, de la tragicii greci până la Marivaux, punând în lumină aspecte mai puţin cunoscute şi comentate, într-o viziune modernă asupra dramaturgiei universale, la un nivel ştiinţific remarcabil. Intenţiile autorilor se observă chiar din titlurile studiilor: Eschil – originea lucrurilor, De la Sofocle la Oedip, Euripide sau amurgul zeilor, Aristofan – parodie în agora, Plaut: cum vă place, De la satiră la Terenţiu, Seneca – discurs asupra condiţiei umane, Christopher Marlowe şi abisul tragic, Universul Shakespeare, Cervantes – dimensiunea existenţei, Lope de Vega – poetica invizibilă, Tirso de Molina: ucenic şi maestru, Calderón de la Barca în marele teatru al lumii, Pierre Corneille – eroi şi iluzii, Racine: raţiune şi pasiune, Molière – fiziologia râsului, De la jocul dragostei şi al întâmplării la Marivaux. Luând în consideraţie şi biografia scriitorilor, autorii acestui volum urmăresc în egală măsură evoluţia scrisului fiecăruia dintre ei, ideile novatoare în contextul epocilor, contribuţia fiecărui dramaturg la evoluţia teatrului universal, evidenţiind cu mijloace comparatistice legăturile dintre un autor şi altul, dintre o epocă de creaţie şi alta şi dinamica formelor şi structurilor dramatice. Din aceste studii de profil bogat documentate, nu lipsesc opiniile critice care atestă modul de receptare a autorilor şi a operelor în discuţie de-a lungul timpului, dar şi percepţia lor actuală.

Amănunte: Costin Tuchilă, Pușa Roth: «Clasicii dramaturgiei universale», Editura Academiei Române

Vezi şi: Puşa Roth, Emisiuni radio