Sentimente virtuale

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

tragedia de la colectiv

Stau în faţa calculatorului şi mă gândesc cum poate un obiect să cuprindă atâta viaţă, atâtea sentimente, atâţia oameni care nici măcar nu se cunosc între ei, şi se iubesc, şi se urăsc, de parcă s-ar afla sub  acelaşi acoperiş. Stau şi mă gândesc cum ar reacţiona toţi aceşti oameni dacă s-ar afla faţă în faţă – e doar un execiţiu de imaginaţie! – după câte şi-au spus în spaţiul virtual. Sigur s-ar întreba ce caută acolo, sigur l-ar întreba pe cel din faţa lui cine este. Este o mare, un ocean de vorbe, de sentimente puse la mezat doar de dragul de a spune ceva, de a se crede important! Nici nu ştiu dacă cineva gândeşte aşa când dă sentinţe, când înjură că cineva, nu are importanţă cine e acela, îşi exprimă o părere. Nu vorbesc despre aceia care categorisesc şi dau sentinţe. Nu. Aceia vor fi prinşi de…

Vezi articol original 531 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s