În seria „Clasicii dramaturgiei universale”:

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

• „Orice scriitor simte mai curând sau mai târziu, tentaţia teatrului.” (Vito Pandolfi) • „În general, învăţătura îndelungă şi-a făcut-o Cervantes la mereu serioasa «şcoală a vieţii».” (G. Călinescu)

Aşezat în balanţă cu romanul Don Quijote, ce nu conteneşte să uimească de patru veacuri, teatrul lui Cervantes trece pe locul secund. Dar tocmai datorită acestui fapt, abordarea lui devine incitantă, în măsura în care Cervantes se poate număra printre clasicii dramaturgiei universale. Tratându-l strict din unghiul cercetării sale, Vito Pandolfi îşi începe astfel capitolul dedicat lui Cervantes în Istoria teatrului universal: „Întors în patrie după numeroase aventuri şi tribulaţii, Cervantes a sperat că va putea obţine o afirmare sigură şi răsunătoare cu tragediile sale (a compus vreo zece). Orice scriitor simte mai curând sau mai târziu, tentaţia teatrului. Dar nu se lasă întotdeauna dominat de ea. În orice caz, încercările sale conţin multe scăpărări ale imaginaţiei, care adesea…

Vezi articolul original 293 de cuvinte mai mult

«Copiii lui Hamlet»

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

«Slugi isteţe şi bufoni». Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth

Pentru două zile am fost „ochii şi urechile” dumneavoastră în studioul T1, acolo unde s-a înregistrat un nou spectacol de teatru radiofonic. De data aceasta este vorba de un concept original de emisiune – o premieră în materie – gândit şi pus în practică de colegii noştri Costin Tuchilă şi Puşa Roth. În timp ce fotoreporterul Marius Macsenţian căuta unghiurile spre a surprinde acele instantanee care să redea cel mai bine atmosfera din studioul de înregistrări, i-am rugat pe cei doi realizatori, Puşa Roth şi Costin Tuchilă, să ne ofere câteva informaţii despre proiect.

Puşa Roth: „Ideea mi-a oferit-o chiar viaţa, dacă se poate spune aşa, dar şi dramaturgia universală. Pentru că în momentul în care iubeşti teatrul trebuie să recunoşti stiluri, să recunoşti personaje, să recunoşti continuitatea lor în timp. Am…

Vezi articolul original 1.053 de cuvinte mai mult

„Clasicii dramaturgiei universale”: spaţiul italic după Costin Tuchilă şi Puşa Roth

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Din volumul lansat în ianuarie 2011, Clasicii dramaturgiei universale (vol. I), semnat de Costin Tuchilă şi Puşa Roth, apărut la Editura Academiei Române (Bucureşti, 2010), prezentăm câteva fragmente din studiile dedicate spaţiului italic, într-o viziune modernă asupra dramaturgiei, la un nivel ştiinţific remarcabil: Plaut: cum vă place, De la satiră la Terenţiu, Seneca – discurs asupra condiţiei umane. Vezi site-ul Afrodita Carmen Cionchin – Orizzonti culturali italo-romeni / Orizonturi culturale italo-române.

Afrodita Carmen Cionchin

Vezi articolul original

Femeia și copacul: „Așteptarea, alt anotimp al vieții”

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Se spune că „în viaţă nu contează unde te afli, ci pe cine ai alături”, adică familia şi prietenii devotaţi. Per­fect adevărată maxima lui Aristotel, în sensul că „nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpâneşte toate bunurile lumii”. Între naştere şi moarte, cele două mari evenimente ale vieţii pământene, omul este înconjurat de oameni, de familie, de prieteni şi de duşmani, pentru că aşa este construită fiinţa aceasta, zămislită din trup, suflet şi sentimente. Nu ne putem lepăda de propria noastră identi­tate, pentru că nu ne putem depărta de noi înşine.

Vezi articolul original 285 de cuvinte mai mult

Femeia și copacul: Dincolo de iluzie

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

„Gândul meu pentru tine a murit într-o joi, fără explicații de ce și cum. La miezul nopții, când inima mă îndemna să te caut, am auzit cântecul cucului și, nedumerită, am fugit afară să văd păsărea ciudată ce cântă în crucea nopții, în noapte de decembrie. Alergând după ispită, m-am vindecat de întuneric, m-am vindecat de teama de întuneric, m-am vindecat de mine și de tine. S-a rupt vraja macului găsit într-un sfârșit de vară la margine de vis și de mare. Cam așa și cam atât ar trebui să-i scriu, fiindcă va înțelege că lumea noastră fragilă a fost înghițită de lumea reală. Știam de la început că totul nu e decât un vis, dar am avut răbdare să văd cât de puternică este iluzia, cât de mult poate inventa o minte omenească pentru a atinge «sublimul» prag al neputinței. Dar inima nu a vrut să asculte, e și…

Vezi articolul original 219 cuvinte mai mult

Femeia și copacul: „Scrisoare către nimeni”

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Femeia citea zilnic despre fericire, iubire, despre oameni care au trecut prin viață fără urme de amărăciune și se gândea cum o fi să fii pe deplin fericit, mulțumit, să zâmbești ziua întreagă, să visezi colorat, să străbați dimensiunea timpului ca pasărea paradisului. Stătea la fereastra de la care privea dincolo de ea, asculta forfota lumii, își imagina cum zvâcnește seva copacului, prietenul ei vegetal, sevă ce va da o nouă viață în primăvara ce se apropie vertiginos și se gândea la o soluție miraculoasă care să dea dimensiune planetară fericirii. Râdea singură de această năzdrăvănie și i se părea că și copacul o privește puțin contrariat – era doar o iluzie –, a plecat aproape rușinată de la fereastră drept spre calculator și a început să scrie un eseu despre fericire. Cui să-l adreseze oare, se întrebă nedumerită ? După o îndelungă chibzuință femeia s-a hotărât: ,,Mi-l trimit mie!” După…

Vezi articolul original 595 de cuvinte mai mult

FEMEIA ȘI COPACUL:ESEU DESPRE FRICIRE

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Femeia citea zilnic despre fericire, iubire, despre oameni care au trecut prin viață fără urme de amărăciune și se gândea cum o fi să fii pe deplin fericit, mulțumit, să zâmbești ziua întreagă, să visezi colorat, să străbați dimensiunea timpului ca pasărea paradisului. Stătea la fereastra de la care privea dincolo de ea, asculta forfota lumii, își imagina cum zvâcnește seva copacului, prietenul ei vegetal, sevă ce i-a dat o nouă viață și se gândea la o soluție miraculoasă care să dea dimensiune planetară fericirii. Râdea singură de această năzdrăvănie și i se părea că și copacul o privește puțin contrariat, era doar o iluzie, a plecat aproape rușinată de la fereastră drept spre calculator și a început să scrie un eseu despre fericire. Cui să-l adreseze oare, se întrebă nedumerită ? După o îndelungă chibzuință femeia s-a hotărât. ,,Mi-l trimit mie !” După ce și-a dat seama de jocul pe care-l…

Vezi articolul original 575 de cuvinte mai mult

Femeia și copacul: „Scrisoare către nimeni”

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Femeia citea zilnic despre fericire, iubire, despre oameni care au trecut prin viață fără urme de amărăciune și se gândea cum o fi să fii pe deplin fericit, mulțumit, să zâmbești ziua întreagă, să visezi colorat, să străbați dimensiunea timpului ca pasărea paradisului. Stătea la fereastra de la care privea dincolo de ea, asculta forfota lumii, își imagina cum zvâcnește seva copacului, prietenul ei vegetal, sevă ce va da o nouă viață în primăvara ce se apropie vertiginos și se gândea la o soluție miraculoasă care să dea dimensiune planetară fericirii. Râdea singură de această năzdrăvănie și i se părea că și copacul o privește puțin contrariat – era doar o iluzie –, a plecat aproape rușinată de la fereastră drept spre calculator și a început să scrie un eseu despre fericire. Cui să-l adreseze oare, se întrebă nedumerită ? După o îndelungă chibzuință femeia s-a hotărât: ,,Mi-l trimit mie!” După…

Vezi articolul original 593 de cuvinte mai mult

Poezie și pictură

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Poeme de I. L. Caragiale, Ion Minulescu, Veronica Micle, Virgil Carianopol, Radu Stanca, Leonid Dimov

Tablouri de Mihai Potcoavă

Mihai Potcoavă, Veneția

În gondolă

                                                de Ion Luca Caragiale

La San Marco în piaţă,

Dulce curge-n carnaval,

Ca un vis, a noastră viaţă;

Lin şopteşte-al mării val.

 

– Vino, vino, gondoliere,

Ia-ne, du-ne-ncet-încet,

Sub a lunii scânteiere…

Cântă, scumpul meu poet!

 

Doarme-albastr-Adriatică;

Dorul tău îmi vei cânta…

Nu te teme de nimică…

Eşti al meu şi sunt a ta!

 

Doarme-acum şi crudu-mi gâde

În palatu-i aurit;

De gelosul meu poţi râde:

De demult l-am adormit.

 

– Pentr-un zâmbet, o privire

De la tine, scump odor,

Partea-mi dau de nemurire,

Dau chiar patrie, onor!

 

Vezi tu luna de pe ceruri

Cum străluce mângâios,

Învelind tot în misteruri?

Pentru mine-i de prisos.

 

Tu eşti singura-mi lumină,

Luna mea d-acum tu eşti.

Dogaressa mea divină!

Spune-mi, spune:…

Vezi articolul original 825 de cuvinte mai mult

Costin Tuchilă, Pușa Roth: «Clasicii dramaturgiei universale», Editura Academiei Române

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Clasicul, scrie Camus în Carnete, este un „învingător neegalat”. Învingător pentru că indiferentă la trecerea vremii, creaţia lui îşi păstrează actualitatea. Neegalat pentru că fiecare dintre autorii care merită acest râvnit adjectiv rămâne unicat. Comparaţia între valori sensibil egale, la nivelul cel mai înalt, este inutilă. Oricum, nerelevantă.

Ne întoarcem mereu la scriitorii clasicizaţi cu o obişnuinţă care, nu o dată, se transformă în curiozitate şi satisfacţie. Curiozitatea de a-i redescoperi, de a afla ceea ce, chiar dacă s-a spus de-a lungul timpului, îşi conservă interesul. Satisfacţie  pentru această, întotdeauna tainică, victorie a spiritului.

Dacă formula lansată de Jan Kott într-o celebră carte despre Shakespeare, publicată în 1965, nu ar avea deja acel surplus de uzanţă datorat consacrării, am fi alăturat lângă termenul „clasic” sintagma „contemporanul nostru”. Ideea răzbate, credem, din cartea de faţă, care cuprinde studii de profil dedicate marilor dramaturgi, începând din Antichitate până la mijlocul secolului…

Vezi articolul original 393 de cuvinte mai mult