Mihai Mălaimare în „Dialog imaginar cu Anton Pann” de Pușa Roth

Duminică, 28 februarie 2016, la ora 14.00, la Radio România CulturalTeatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați spectacolul Dialog imaginar cu Anton Pann, scenariu radiofonic de Pușa Roth, cu muzică originală de George Marcu, în regia artistică a lui Vasile Manta. În rolul lui Anton Pann: Mihai Mălaimare. În distribuție: Mircea Constantinescu, Iulia Dumitru, Marius Călugărița, Ion Mărgescu, Ioana Calotă, Julieta Strâmbeanu Weigel, Cristian Simion. Redactor și producător: Costin Tuchilă. Coloana sonoră: Vasile Manta. Regia de montaj: Florina Istodor. Regia de studio: Janina Dicu și Renata Rusu. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. La cobză: Mihai Călușaru. La vioară: Marian Grigore. Înregistrare difuzată în premieră în 12 mai 2015, ora 19.00, la Radio România Cultural.

 

teatru radiofonic pusa roth

Grafică CD: Ion Andrei Puican

Figură emblematică a culturii române din prima jumătate a secolului al XIX-lea, Anton Pann (1796–1854) și universul creației sale reprezintă subiectul scenariului scris special pentru Teatrul Național Radiofonic de Pușa Roth. Autoarea reconstituie atmosfera deceniilor de mijloc ale acestui secol, pornind de la Povestea vorbei și Spitalul amorului și folosind episoade biografice care dau un plus de farmec textului dramatic (de exemplu, cele trei căsătorii ale lui Anton Pann, drumurile sale prin țară, relația cu biserica). Textul are forma unui dialog la o șezătoare, eveniment obișnuit în lumea lui Anton Pann, din care nu lipsește umorul specific acestui scriitor și muzician. Personajul Anton Pann punctează rememorarea episoadelor de viață prin cântece. Nu este uitat nici episodul legat de compunerea muzicii imnului de astăzi al României, Deșteaptă-te, române!.

anton pann

Formulările cu caracter de proverb și vorbă de duh ale lui Anton Pann, unele dintre ele mai puțin citate în comentarii sau în „folclorul” creat în jurul scriitorului-muzician, sunt folosite cu măsură, punctând eficient din punct de vedere artistic imaginea personajului și a lumii sale. Autoarea realizează astfel un portret teatral-radiofonic plin de substanță, aplecându-se cu multă sensibilitate asupra lumii pitorești, balcanice din vremea lui Anton Pann, recreat ca seducător personaj de teatru. Scenariul, inedit prin abordare și realizare, a constituit premisa unui musical de succes, în premieră absolută la Teatrul Național Radiofonic.

Pușa Roth

Pușa Roth

Muzica originală a lui George Marcu este compusă în stilul epocii, pornind de la armonia modală a cântecelor culese sau create de Anton Pann, dar folosind ca versuri fragmente din opera literară a scriitorului, ceea ce constituie de asemenea o noutate.

Rolul lui Anton Pann i-a fost încredințat lui Mihai Mălaimare, actor cu o largă paletă stilistică, excelent în conturarea atât teatrală cât și muzicală a personajului, așa cum se desprinde din dialogul imaginat de Pușa Roth.

Costin Tuchilă

mihai-malaimare-vasile-manta

Mihai Mălaimare, Vasile Manta la înregistrarea spectacolului Dialog imaginar cu Anton Pann în studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii, 9 martie 2015.

Rendez-vous cu finul lui Pepelea

A fost odată un bulgar. Un suflet balcanic născut la sud de Dunăre, într-o familie de aromâni, fiul unui căldărar plecat înainte de vreme, lăsându-şi nevasta văduvă cu trei copii. Peste câţiva ani a început războiul. Mama şi-a luat copiii şi s-a mutat mai sus, la nord, spre Chişinău. Fraţii lui au plecat la luptă. O luptă din care nu s-au mai întors niciodată. Mai târziu a plecat şi bulgarul nostru. A luat-o de nevastă pe Zamfira, o fată fără zeste, şi-au avut un fiu. După şapte ani s-au despărţit şi bulgarul s-a îndrăgostit de nepoata Platonidei, stareţa Mănăstirii Dintr-un Lemn. Pe bulgarul acesta îl chema Antonie Pantoleon-Petroveanu.

dialog imaginar cu anton pann pusa roth teatru radiofonic

Aşa începe povestea uneia dintre cele mai pitoreşti şi complexe personalităţi ale culturii române, un folclorist şi scriitor, protopsalt, dascăl şi compozitor, bun cunoscător al literaturilor balcanice şi vorbitor a cinci limbi străine, care prin 1843 a devenit proprietarul unei renumite tipografii în Bucureşti. Din acel moment nenumăratele cărţi  pe care le-a editat aveau să poarte inscripţia „În tipografia lui Anton Pann”. O poveste cât un roman, o istorie plină de farmec, aventură şi amoruri, suişuri şi coborâşuri, bucurii şi tristeţi, dezmoşteniri şi conflicte. O poveste proverbială a unui bulgar aflat printre întemeietorii României culte şi a cărui viaţă şi operă au rămas înscrise în două istorii, cea a literaturii române şi cea a Bisericii Ortodoxe Române.

Anti-romanticul Anton Pann a ales între literatura europenizată pe care o considera ca fiind biruită de sentimentalisme şi confesiuni exagerate şi cultura literară răsăriteană. Cu alte cuvinte, a ales între tradiţia populară, generatoare de verb, şi cea occidentală. Clasat de literaţii interbelici ca fiind unul dintre reperele culturale ale secolului al XIX-lea, numit chiar geniu de Hasdeu, Anton Pann a fost un personaj spectaculos. Un scormonitor în comoara înţelepciunii populare, priceput într-ale istoriilor bizantine, antice şi medievale, Pann avea să fie precursorul lui Creangă, Sadoveanu şi Caragiale şi asta numai dacă ne referim la caracterul de document al operei sale literare.

piesa de teatru anton pann de pusa roth

Spitalul amorului de Anton Pann, ediția a II-a, București, 1852

La începutul lunii mai, Teatrul Naţional Radiofonic ne-a pregătit o surpriză de proporţii, invitându-ne în spaţiul său imaginar la un rendez-vous cu finul lui Pepelea, aşa cum l-a numit Eminescu. Întâlnirea, pusă la cale de scriitoarea Puşa Roth cu al său Dialog imaginar cu Anton Pann, regizorul Vasile Manta şi Costin Tuchilă ca producător, este inedită. Şi spun aceasta pentru că scenariul radiofonic a fost pus sub semnul spiritului lui Pann şi nu al unei cronologii romanţate. Această premieră a Teatrului Naţional Radiofonic nu este o simplă biografie, ci s-a născut dintr-o complicitate cu personajul căruia îi este dedicată, păstrându-se cu acurateţe registrul existenţial al ntăreţului de giumbuşuri, lăutarului literar al petrecerilor, ghiduşului de ietacuri, amorezatului care căuta la ferestruiele căsuţelor de mahala, cum inspirat îl numea Iorga pe autorul celebrei Poveşti a vorbii.

Scenariul Puşei Roth nu este o exegeză teatrală ci o invitaţie în lumea lui Pann cu chichirezul ei, cu umorul, cu ludicul unei existenţe desprinse parcă din pagini levantine. Ritmul pe care-l impune regizorul Vasile Manta îi dă spectacolului o candidă jovialitate humorescă, situându-l undeva la graniţa dintre snoavă balcanică şi creaţie erudită.

anton pann episoade de viata

Dialogul imaginar al Puşei Roth nu este doar un fragmentarium rememorator şi savuros al unor episoade biografice, pline de peripeţii amoroase şi chisnovăţii, ci şi un încântător buchet de proverbe şi vorbe de duh plăsmuite de Anton Pann şi traduse muzical de compozitorul George Marcu, printr-o excelentă creaţie originală, atent documentată stilistic şi ideal armonizată la tipicul melodic al vremurilor.

Mihai Mălaimare in rolul lui anton pann

Mihai Mălaimare

Splendida partitură actoricească a rolului lui Anton Pann i-a revenit maestrului Mihai Mălaimare care se desfăşoară cu o uşurinţă formidabilă ca şi cum, în chip văzut, şi-ar fi cunoscut personajul. Vorbim în ceea ce-l priveşte despre un colocvial dialog între actor şi dublul său teatral. Ascultându-l ai senzaţia că el ar fi putut fi… Anton Pann. Şi poate că aşa şi e, pentru că în teritoriul teatrului radiofonic acest rendez-vous se întâmplă undeva între déjà şi vu, între intuiţia actorului şi acea infimă unitate de măsură a impactului pe care îl are la nivel auditiv interpretarea sa.

ion-margescu-mircea-constantinescu-iulia-dumitru-mihai-malaimare

Ion Mărgescu, Mircea Constantinescu, Iulia Dumitru, Mihai Mălaimare la înregistrarea spectacolului Dialog imaginar cu Anton Pann în studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii, 9 martie 2015. Fotografie de Renata Rusu

O distribuţie aleasă şi bine croită ne face cunoştinţă cu o Cucoană Aristiţă cuceritoare, în interpretarea Iuliei Dumitru, o stareţă Platonida viguroasă, desprinsă parcă din realitate, în interpretarea Julietei Strâmbeanu Weigel, o Anică încântătoare, adusă în undă de Ioana Calotă, însoţite de alte câteva personaje masculine care întregesc tablourile radiofonice gândite de Puşa Roth.

Dialogul imaginar cu Anton Pann este aşadar o poftire cu gust de Bizanţ, o întâlnire fastuoasă cu ilustrul norocit al literaturii române, pe care posteritatea îl nedreptăţeşte prin ignoranţă, dar fără de care vorba n-ar fi avut o poveste, beţivii n-ar fi avut un îndreptar, amorul n-ar fi avut un spital, iar lui Nastratin Hogea n-am fi avut cine să-i consemneze năzdrăvăniile.

Cristina Chirvasie

Cronică de teatru radiofonic, Revista Teatrală Radio, 20 mai 2015

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s