Și bărbații plâng, câteodată

Aproape uitasem că, uneori, și bărbații plâng, dacă zilele astea un tânăr bărbat cu ochii în lacrimi nu mi-ar fi adus adus aminte că ele, lacrimile, nu sunt doar pentru ochii femeilor și copiilor. Fără doar și poate, pentru o clipă am fost tentată să îl căinez, dar m-am răzgândit destul de repede, realizând că bărbatul cu pricina, politician, fost ministru, avea lacrimi de neputință, de furie sau, poate chiar de rușine, față de situația ingrată în care se află.

La urma urmei, chiar dacă drumul de la Parlament la Pușcărie pare un pas uriaș, e greu să accepți că, în realitate, e doar un pas. Un pas, pentru a ajunge la Beci, supranumit Beciul Domnesc, la fel ca un hoț de buzunare sau un găinar, unul care, asemenea vulpilor, fură găini de prin cotețele oamenilor. Un pas, determinat de faptul că unii dintre colegii tăi au dat voie justiției să-și facă datoria și tu, bărbatul miruit și izbăvit cu altă ocazie, nu ai mai avut sanșa ca gestul să se repete.

Politica, doamnelor și domnilor, este o provocare a ta, dar și a istoriei. Îți poate oferi șansa să poți să rămâi în analele sale, ca unul care a făcut ceva pentru țara lui. Dar nu pot să nu mă întreb și să vă întreb: ce vor face istoricii, nu cei de serviciu, se înțelege, când va trebui să scrie despre această perioadă, despre oamenii care au condus această țară? Dacă respectă adevărul, și va trebui să-l respecte, vor scrie că domnul sau doamna cutare, a fost în Guvernul României, fiind apoi arestat(ă) pentru luare de mită, sau pentru corupție, la fel ca și alții și altele dintre colegii lor, ajunși la răcoare, pentru fapte mai mult sau mai puțin similare.

Sunt mulți care spun că vina se uită sau se prescrie, după o vreme rămâi curat și bogat, aștepți o perioadă și o iei de la capăt. Banul este ochiul dracului și, în opinia multora, mai bine să fii bogat, decât sărac și curat! Da, poate. Dar conștiința este trează, sau așa ar trebui să fie, și te gândești că lași moștenire țării și urmașilor tăi ani de pușcărie pentru fapte de corupție și nu pentru fapte mărețe. Vorbesc despre conștiință, și mă gândesc că unii care au stat la Beci, au ieșit, s-au spălat de păcate (în opinia lor), și acum ies la televiziuni și-i înfierează pe ceilalți care au ajuns fix în situația în care ei înșiși au fost doar cu foarte puțin timp în urmă. Cu „sinceră” mânie, cu lacrimi în ochi, dar și cu frica-n sân, ei ajung să spună despre ceilalți că au făcut fapte reprobabile, că au furat și au jefuit biata noastră țară săracă/bogată. Câtă ironie, doamnelor și domnilor! E decembrie, e luna în care ne-am luat „rația de libertate” acum 26 de ani, și peste lacrimile urmașilor celor uciși în 1989, curg acum lacrimile neputinței noastre.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s