Între răsărit şi apus

Între răsărit şi apus, volum de poezie apărut la Editura Ars Longa din Iaşi, poartă semnătura Soniei Elvireanu, profesor de limba franceză, traducător, critic, poet, eseist, doctor în filologie. În ediţie bilingvă, volumul a fost tradus chiar de autoare, lucru mai puţin obişnuit în lumea cărţilor, ţinând cont de legătura de suflet dintre autor şi operă. În cazul de faţă Sonia Elvireanu a depăşit acest prag sensibil, devenind propriul său traducător.

Între răsărit şi apus, între cele două puncte cardinale, metaforic vorbind, se află existenţa noastră pământeană cu tot alaiul ei de sentimente, aşa cum defineşte acest spaţiu Michel Ducobu, în prefaţa acestui volum: „Între răsărit, în zorii primitori, şi odihna de pe pragul ospitalier al nopţii, o viaţă poate fi trăită astfel în câteva ore… Parcurs fericit pe cărările descoperirii, deschis orizonturilor ce se lărgesc, arborilor care îşi întind coroanele amiezii ce se înalţă divin, petalele azurului ce se revarsă în suflet, poeziei-memorie care aminteşte în miresme şi murmure vârsta de aur a copilăriei, a trezirii, a încrederii simple şi calme, a dialogului imperceptibil cu îngerul fidel al permanenţei… Sau, dimpotrivă, rătăcire dureroasă între o naştere ivită din umbră şi o moarte nocturnă, absolut necunoscută şi misterioasă, între două lumi insesizabile pe care le va lega, în nelinişte, solitudine sau pericolul amneziei, drumul nesigur «între sensuri neînţelese, între pieriri şi căutări, pe calea fiinţei»… Poezia Soniei Elvireanu se aşează astfel, cu o luminoasă delicateţe, pe firul fragil care leagă aceste două extreme, ca un pod de frunze şi de fine file de stampă, imaginat între două ţărmuri cufundate în obscuritatea ce freamătă.”

Eugene Boudin studiu de cer

Eugène Boudin, Studiu de cer

„Între mine şi tine,/ apusul de soare,” aceste două versuri luate separat au profunzimea haiku-ului, imaginând ideatic distanţa care poate fi doar o dimensiune poetică sau chiar una reală, în funcţie de starea cititorului, căci la el mă refer. Între răsărit şi apus se poate afla îngerul călător a cărui iubire e jocul, jocul vieţii pe străzile destinului nostru. Între răsărit şi apus se află timpul sacru al existenţei noastre, natura cu visele ei împărţite în anotimpuri, toate ale iubirii, chiar dacă uneori „indiferenţa umblă pe străzi”. „Ploaia,/ gândul meu spre tine”, alte versuri alese aproape la întâmplare, reprezintă o altă imagine-metaforă ce cuprinde măreţia visului şi dragostea ploii. Sonia Elvireanu scrie sensibil, scrie poezie cu trimiteri şi legături în spaţii nemăsurate geografic, dar aflate toate între răsărit şi apus:

„Între mine şi tine,

apusul de soare,

o urmă pe plajă arzând,

verdele sticlos al mării,

rătăcind pe nisip,

arsura zilei,

un ţipăt în palme,

prag între cer şi pământ.

*

Fac o piruetă în nori,

te zăresc în apus,

pe insula în flăcări,

un salt de rănit.

*

Sunt iar răsărit.”

Pușa Roth

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s