Femeia și copacul: Vis de decembrie

Era o perioadă când pentru orice gând, evident unul aproape irealizabil, femeia dădea fuga la fereastră și se consulta cu copacul, judecând dacă are vreo șansă să-și ducă planul până la capăt. Tăcerea din jur o convingea că e mai bine să-și vadă de treabă, să găsescă altceva, evident, altceva care să aibă legătură cu realitatea din jurul ei. De la o vreme însă, femeia s-a ambiționat și  a ignorat copacul, sfetnicul ei de ani de zile, a fost acaparată de lumea virtuală, de întâmplările și oamenii acesteia, uitând câtă ficțiune poată să cuprindă.

femeia si copacul de pusa roth proza scurta

Prietenia virtuală e, în 99% dintre cazuri, una lipsită de prietenie, e doar o formă de a afla ce facem, ce mâncăm și cum mâncăm, ce tratamente sunt la modă, căsătorii, decese, despărțiri, iubiri etc. Sunt și evenimente importante care trebuie citite, există multe informații utile, literatură diversă, oameni minunați. Dar prietenia virtuală nu ține loc de prietenie, gândea femeia stând în fața calculatorului de ore bune. Se apucase să deseneze, nu avea nici o idee, dar culoarea îi schimba viața, îi dădea senzația că lumea este frumoasă, că viața ei are culoare. Începuse să dea contururi numelor, să își imagineze cum ar arăta miile de oameni cu care se intersectează pe internet, cu câți dintre acești oameni se întâlnește pe stradă sau în diverse alte locuri, fără să realizeze că are subiecte comune cu unii dintre ei, că apreciază, că citește și se bucură laolaltă. Privi în jurul ei și totul era neschimbat. Probabil că ațipise și visase. Dar visul este în alb și negru. Nu, ea văzuse sau își imaginase culori. Fugi repede la copac. Nimic. Nimic din energia de altădată. Oare și el o părăsise?

Pușa Roth

Femeia și copacul: Rețeaua de socializare

După destul de multă vreme de când sunt prezentă pe rețelele de socializare, am realizat, doamnelor și domnilor, că acestea te apropie de prieteni, dar te îndepărtează de cei apropiați, cum  bine cita cineva pe Facebook. Personal, am ajuns la o cifră mare de prieteni virtuali, pe unii îi cunosc, de alții am auzit, am citit, cu alții am subiecte comune, dar există o categorie pe care nu o înțeleg. Primesc cereri de prietenie de la flori, câini, pisici, păsări, lei, tigri, maimuțe, mâncăruri, clădiri, străzi, mașini, chiar biserici etc., exact ca în Moșii (Tablă de materii) de Ion Luca Caragiale. Adică un veritabil talmeș-balmeș, un amestec uriaș de ființe, animale și obiecte, ca să fiu mai concisă în exprimare. Este adevărat că ceea ce ne caracterizează ca popor este umorul, dar sub această identitate florală, animalieră, gastronomică, rutieră, stradală etc., se pot ascunde oameni care nu au de-a face cu subiectele prezentate pe rețea. Nu acuz pe nimeni, dar în țara asta unde se întâmplă zilnic atâtea nenorociri, eu cred că cei care doresc să comunice cu adevărat ar trebui să-și asume identitatea. Nu toți suntem star de cinema, nu toți suntem tineri, frumoși sau trași prin inel, dar Facebook-ul, precum și alte rețele, nu este agenție matrimonială, agenție de recrutare, ci doar de socializare. În condițiile acestea nimeni nu obligă pe nimeni să se înscrie într-o asemenea rețea, nimeni nu cere mai mult decât un like la un subiect care este de interes pentru unii, dar și acela e facultativ. Spun și eu cum ar fi spus Ion Creangă, dacă ar fi fost pe Facebook (îmi imaginez!): Pe cine păcălești, măi țâcă?!

mosi targ de vara iarrmaroc balci caragiale targul mosilor

Dar  pentru că celebrul humuleștean e, cred eu, în atenția copiilor, acum în luna cadourilor, mă opresc la genialul ploieștean, care cu umorul său rămas contemporan cu noi, ne face să râdem cu lacrimi de propriile noastre defecte și neputințe. „Turtă dulce – panorame – tricoloruri – bragă – baloane – soldaţi – mahalagioaice – lampioane – limonadă – fracuri – decoraţiuni – decoraţi – doniţe – menajerii – provinciali – fluiere – cerşetori – ciubere – cimpoaie – copii – miniştri – pungaşi de buzunare – hărdaie – bone – doici – trăsuri -muzici – artifiţii – fotografii la minut – comédii – tombole – Moftul român nr. 8 – oale – steaguri – flaşnete – îngheţată de vanilie – fleici – stambă – căni – pelin – căluşei – scrânciob: cele din urmă invenţie care era şi la expoziţia americană – pinteni – biciclete – cai – vite – jandarmi – basmale – telegrafişti – nepoate – mătuşi – ţaţe – neni – unchi – veri – văduve – orfani – portretul ţarului – »Moartea vânătorului» – icoane – bricege – săpun – lumânări – panglici – prescuri – măcelari – grâu – cofeturi pentru colivă – beţivi – căciuli – cojoace – căpestre – boi – hârâitori – Prima societate de bazalt şi teracotă – Stella – sticle – fân – cercuri – doage – buţi – plăpumi – saltele – perne – flori – scaune – paturi – mese – beteală – oglinzi – cercei – inele – ibrice – turci – lighene – doftorii de bătături – săpun de pete – madipolon – ace englezeşti – mere – portocale – năut – floricele – şerbet – răcoreală – Marsilieza – lulele – luleaua neamţului – Deşteaptă-te, române! – sacâz – sifoane –ciucalată – acadele – plesnitori – tunuri – căluşari – smochine – păpuşi – poame – capul vorbitor – Leul de mare – «Vasilache» – copilul cu trei picioare – încercarea puterii – distracţia americană – belciuge – fonografe – războiul român pentru ţesut – mingi – urcioare – bere – cruci – Dumnezei – fluiere – alune prăjite – Bragadir – fisticuri – Luther – beigălă – Opler – călăreţi – orbeţi – birji – schilozi – automobile – zamparagii – guvernamentali – opozanţi – Visul Maichii Precistii – Minunile Sf. Sisoe – Alexe, omul lui Dumnezeu – borangic – ţâri – sardele – lămâi – brânză – urdă – caşcaval – slănină – roabe – velinţe – altiţe – bibiluri – fote – perdele – ştergare – marame – furci – căldări – pirostrii – lopeţi – ălbii – copăi – fedeleşuri – porci – mătănii – paiaţe – rogojini – parfumuri – ciorapi – iminei – ghete – cizme – papuci – mătăsării – piepteni – drâmburi – darace – cobze – pomadă – clarinete – maimuţe – orice obiect 30 de bani – certuri – chefuri – aldămaşuri – tămbălăuri – «Numai 40 de bani ocaua de Drăgăşani, vechi veritabil!» – «5 bani cafea gingirlie!» – nuci – sare – salam de Sibiu – «Hop şi eu cu Ţaţa Lina! adevărata plăcintă română şi cozonaci moldovineşti!» – prafuri de pureci – covrigi – roşcove – frânghii – stafide – curele – şei – hamuri – clopote – căruţe – coşuri – bomboane – rahat – muzici – gogoşi – pălării – testemele – muşte – popi – cocoane – mateloţi – impiegaţi – pensionari – suprimaţi – popor – seniori – dame – M.M. L.L. – A.A. L.L.*) – târgoveţi – târgoveţe – ţărani – ţărance – intelectuali – artişti – poeţi – prozatori – critici – burgheji – tramcare – tramvaiuri – capele pârlite – jupe călcate – bătături strivite – copii pierduţi – părinţi beţi – mame prăpădite – guri căscate – praf – noroi – murdărie – infecţie – lume, lume, lume – vreme frumoasă – dever slab… – Criză teribilă, monşer!”

pusa roth femeia si copacul liber sa spun

Vă mărturisesc că am scris aceste rânduri stând de vorbă cu copacul, confidentul meu, cel care are loc de ani mulți lângă fereastra mea. I-am spus, m-a ascultat, nu a comentat, dar din felul în care am fugit la calculator, am știut că e de acord cu mine. De ce copacul? El este o prezență sigură, îl văd, îl ating, suportăm împreună anotimpurile și, pe deasupra, nu minte și nu înșeală. El m-a învățat lecția verticalității, chiar dacă, uneori, eu mă mai înclin când în dreapta, când în stânga. De, „criză teribilă, monșer”!

Pușa Roth 

*) Maiestățile Lor – Altețele Lor.

Pusa Roth

Pușa Roth