Ipostaze

Poezie și pictură

Poeme de Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Nichita Stănescu, Mateiu Caragiale, Octavian Goga, George Ţărnea, Mircea Ivănescu, Panait Cerna, Virgil Carianopol, Nina Cassian

Tablouri de Petre Chirea

petre chirea dans pe o plaja salbatica pictura contemporana

Dans pe o plajă sălbatică

*

Din părul tău

                                                           de Lucian Blaga

Înţelepciunea unui mag mi-a povestit odată

de-un val prin care nu putem străbate cu privirea,

păienjeniş ce-ascunde pretutindeni firea,

de nu vedem nimic din ce-i aievea.

Şi-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii

în părul tău,

eu, ameţit de valurile-i negre şi bogate

visez

că valul ce preface-n mister

tot largul lumii e urzit

din părul tău –

şi strig,

şi strig,

şi-ntâia oară simt

întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui.

                                                                                Din vol. Poemele luminii (1919)

petre chirea portret de femeie atitudine 1

Atitudine, 1

*

Melancolie

                                                     de Tudor Arghezi

Am luat ceasul de-ntâlnire

Când se tulbură-n fund lacul

Şi-n perdeaua lui subţire

Îşi petrece steaua acul.

Câtă vreme n-a venit

M-am uitat cu dor în zare.

Orele şi-au împletit

Firul lor cu firul mare.

Şi acum c-o văd venind

Pe potecă solitară,

De departe, simt un jind

Şi-aș voi să mi se pară.

                                                                            Din vol. Cuvinte potrivite (1927)

petre chirea cap kaliakra arta contemporana

Cap Kaliakra

*

Dreptul la timp

                                                  de Nichita Stănescu

Tu ai un fel de paradis al tău

în care nu se spun cuvinte.

Uneori se mişcă dintr-un braţ

şi câteva frunze îţi cad înainte.

Cu ovalul feţei ce stă înclinat

spre o lumină venind dintr-o parte

cu mult galben în ea şi multă lene,

cu trambuline pentru săritorii în moarte.

Tu ai un fel al tău senin

De-a ridica oraşele ca norii,

şi de-a muta secundele mereu

pe marginea de Sud a orei,

când aerul devine mov şi rece

şi harta serii fără margini,

şi-abia mai pot rămâne-n viaţă

mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

                                                                         Din vol. Dreptul la timp (1965)

case vechi pe strada lanariei petre chirea peisaje bucuresti

Case vechi pe strada Lânăriei

*

Curţile vechi

                                                      de Mateiu Caragiale

De veacuri, părăsite pe-ascunsele coline,

Zac curţi pustii… Acolo tăcerea stăpâneşte

Şi-n verde mantă muşchiul cuprinde şi-nveleşte

Surpata zidărie şi frântele tulpine;

Şi-mpodobind ceardacul cu grelele-i ciorchine,

Sălbătăcita viţă pe stâlpi se-ncolăceşte,

Cu iedera cea neagră ce-n streaşini împleteşte

O lucie cunună uitatelor ruine.

Adânc ca de o vrajă par ele adormite,

Pe iaz visează-ostrovul de sălcii despletite;

Nu tremură o frunză, nu mişcă fir de iarbă,

Şi-n tăinuita culă, ţintind priviri viclene,

Zâmbesc către domniţe boieri cu lungă barbă,

Purtând pe nalta cucă surguci cu mândre pene.

                                                                                            1904

petre chirea peisagisti contemporani toamna la bordeni campina

Toamnă la Bordeni, Câmpina

*

Cântecele mele

                                                                     de Octavian Goga

Eu vă chem din visuri,

Vă cobor din stele,

Vă alint în taină,

Cântecele mele –

Ca-ntr-un cuib, v-adorm în suflet, cântecele mele!

Ciripiţi acolo,

Păsăruici golaşe,

Ciripiţi şi creşteţi

Ca un prunc în faşe –

Plângeţi şi zâmbiţi la sânu-mi, ca un prunc în faşe.

Pe deasupra voastră

Împletesc cunună

Razele de soare,

Razele de lună –

Câte nu vă spun, şirete, razele de lună?

Într-o zi vă-nşală

Zările albastre,

Vă despart de mine

Aripile voastre –

Cine-mi poate spune drumul aripilor voastre?

Rătăciţi departe,

Paseri călătoare,

Nu vă ştie cuibul –

Îl mai ştiţi voi oare?

Pribegind în lumea largă, mă mai ştiţi voi oare?

Bate-n streşini ploaia,

Cuibul vechi vă cheamă,

Părăsit şi singur,

Cuibul se destramă –

Fără ciripitul vostru, cuibul se destramă!

                                                                      Din vol. Ne cheamă pământul (1909)

vas cu flori si fructe de petre chirea natura statica

Vas cu flori și fructe

*

Nici nu mă spăl de multele iubiri

                                                            de George Ţărnea

Nici nu mă spăl de multele iubiri

Mi-e greu să fac din dragoste o vină

Sau prost îndemn al bietei mele firi,

Când văd cum arde roua-n trandafiri

Și cred cu teamă-n Cel ce va să vină.

Nici nu mă spăl de multele iubiri

Cuprinse-n viaţa mea mult prea puţină,

Când pot clădi cu jertfa lor grădina

De stânjenei, de crini, de calomfiri.

Cei sterpi și răi n-au starea să-nţeleagă,

Eu, păcătos fiind de la-nceput,

Mi-am dăruit priveliştea întreagă

Şi cel mai sincer, poate, m-am temut

Că dacă-n carne clipa rod nu leagă,

Nici veşnicia-n suflet n-a-ncăput.

                                                                  Din vol. Cartea cu iubiri secrete, 183 sonete (1994)

trandafiri fructe petre chirea poezie si pictura

Trandafiri și fructe

*

dar sunt şi amintiri adevărate

                                                                        de Mircea Ivănescu

Şi eu am umblat odată cu o amintire

în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape.

(îmi alunecase odată – şi se rostogolise de-a dura

pe jos. am şters-o frumos, cu mâneca hainei

nu mi-a fost frică. amintirile mele sunt mingi –

nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,

din mâini, se pot rostogoli foarte departe –

şi mi-e lene să mai alerg după ele, sau chiar

să mă întind la marginea mea, să-mi las mâna

din ce în ce mai lungă în jos, să fugăresc amintirea.

îmi iau mai bine o alta. şi asta poate fi falsă.)

şi eu am umblat, deci, odată cu o amintire

în braţe – (şi mă gândeam, cu un rânjet

rău, că într-o carte celebră, nu mai ştiu cine

umbla cu propriul său cap prin infern, luminându-şi

drumul). şi parcă nu e tot una?

                                                                       Din vol. Versuri (1968)

casa pe strada domnita florica peisaj de petre chirea

Casă pe strada Domnița Florica

*

April

                                     de Panait Cerna

În glas au aiurări de liră,

Pe frunţi – un răsărit de zori;

La şipot, unde poposiră,

S-au adunat privighetori…

Iar zeul dragostei, April,

Din două guri făcea o floare,

Şi fiecare sărutare

O saluta din crengi, c-un tril.

Visând, cei doi îndrăgostiţi

Tot repetau în suflet cântul;

Atunci, din fundul văii, vântul,

Văzând cât sunt de fericiţi,

S-a strecurat în crengi tiptil,

Mişca un ram, zâmbea în soare,

Și-i îngropa sub colb de floare,

C-un râs zburdalnic de copil.

                                                              „Sămănătorul”, V, nr. 10, 1906

poezia si pictura interferente petre chirea peisaj la moeciu

Peisaj la Moeciu

*

Din viaţă

                                                de Virgil Carianopol

                                                           lui Gh. Bulgăr

Mi-a bătut în poartă Fericirea

Și intrând în curte m-a strigat.

Eram dus alături cu iubirea.

A-nchis poarta iute şi-a plecat.

Mi-a bătut de-asemeni Bucuria.

A intrat, a stat sub pomii goi.

N-a văzut pe nimeni să-i vorbească

Și-a plecat grăbită înapoi.

Într-o seară, luminând pe stradă,

Mi-a bătut și Steaua mea — de sus

Tot așa, eram plecat aproape,

Și-a strâns fusta-n mână și s-a dus.

Mi-a bătut în poartă și Necazul.

Eram dus departe. Liniştit,

S-a întins pe ţolul de la uşă

Și m-a aşteptat până-am venit.

                                                      Inedite (1966)

pictori romani la balcic petre chirea

Poartă la Balcic

*

Proiect de înţelepciune

                                                         de Nina Cassian

Ştiu de pe-acum ceasul acela în care

voi scotoci după tine, prin zece sertare,

ca să-i pot spune cuiva cât de mult am iubit

în tinereţile mele.

Multe scrisori voi avea, şi fotografii,

teancuri de mimici, gesturi strivite de vii,

şi, printre ele, mâinile mele foşni-vor

searbăd ca frunzele vechi.

Dar am să spun, am să spun cum zâmbeai lângă mine

buzelor mele de-atunci, dulci şi veline,

şi cum ştiai că vom fi împreună mereu,

veşnic (sau până la moarte).

Şi am să spun că aveai câte-un profil,

care-şi pierdea în lumină hotarul fragil,

ochii pestriţi ca două gâze imense,

prinse în ploaia de-april.

O să mă laude-acela, fără-ndoială.

„Da, ai trăit o frumoasă iubire de gală…”

Eu voi închide sertarele. Ştiu de pe-acum

ceasul în care…

                                                      Din vol. Să ne facem daruri (1963)

ploaie pe lipscani 2 peisaj urban petre chirea

Ploaie pe Lipscani, 2 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s