„Sărmana făptură omenească! E capabilă de toate relele, dar în ea se găseşte şi comoara binelui.”
„Merită laudă orice faptă bună mai ales în ordinea morală.”
„Dacă prostia ar produce suferinţă, sunt oameni care ar trebui să umble urlând de durere.”
Mihail Sadoveanu
„Ca și poezia lui Eminescu, proza lui Sadoveanu atinge fondul cel mai adânc al specificității noastre.”
G. Călinescu
Alegerea mea de a scrie despre Sadoveanu are la bază o pornire aproape sentimentală. L-am ascultat de curând recitând Sara pe deal, cunoscuta creație emineasciană și am ajuns la concluzia că Sadoveanu a adăugat acestei poezii culoarea unică a unei lumi pe care o cunoștea și pe care a descris-o în lucrările sale. De altfel, chiar în discursul de la Academia Română scriitorul mărturisea că „țăranul român a fost principalul meu erou”. Despre opera sadoveniană s-a scris mult, părerile criticilor scoțând în evidență punctele forte ale creației sale. Opera sa este considerată, „ca o frescă rezumativă, contopită cu geneza noastră psihică” (M. Ralea), este „unul din punctele cardinale de sensibilitate națională” (P. Constantinescu). Iar George Călinescu remarcă trasătura comună dintre poezia eminesciană și proza sadoveniană: „Ca și poezia lui Eminescu, proza lui Sadoveanu atinge fondul cel mai adânc al specificității noastre”.
Pușa Roth
Citeşte articolul (partea I) în „Occidentul românesc”, an II, nr. 15, mai 2012, p. 11
Partea a II-a în „Occidentul românesc”, an II, nr. 16, iunie 2012, p. 11
Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea 