August Strindberg: alchimia visului

„Un surâs în mizerie sugerează existența unei speranțe și situația se prezintă altfel decât fără speranță. Așa e drumul. Eu pun numai câteva flori pe el.”

„Meditez astfel la viața mea: este posibil ca toate ororile trăite să-mi fie prezentate ca pe o scenă, permițându-mi astfel să devin dramaturg și să descriu toate stările de suflet și toate situațiile. Dramaturg am fost deja la 20 de ani, dar dacă viața mea ar fi decurs liniștită și fără probleme, n-aș fi avut nimic de descris.”

„Seara, o rază de lumină verde a căzut de la lampă pe pieptul meu, urmărindu-mă peste tot unde mă duceam. Oare va veni lumina pînă la urmă?”

„Când stau liniștit acasă, sunt în pace. Dar când ies puțin printre oameni, începe infernul.”

„Singur, trist, am plâns mult. M-am gândit că viața mea mi-a jucat o farsă plină de cruzime, că își bate joc de sentimentele noastre cele mai bune. Viața? O înșelătorie.”

Am plâns atâta încât ochii mei au pălit în exterior, în timp ce în interior sufletul meu a fost spălat.”

August Strindberg, Jurnal ocult

„Decenii în şir opera lui Strindberg a fost prezentată de istoria literară dintr-o perspectivă simplificatoare. Până prin anii ’50–’60 ai secolului al XX-lea, ea era pusă exclusiv în legătură cu influenţa pe care împreună cu pictura norvegianului Edvard Munch, contemporan cu el şi ilustrator al operei lui Strindberg, sau inspirându-se din aceasta, a exercitat-o asupra literaturii europene la cumpăna celor două veacuri, determinând printre altele apariţia expresionismului. Strindberg era înregistrat, aşadar, în primul rând ca un precursor al expresionismului. Dar abia către sfârşitul anilor ’40, la un secol de la naşterea dramaturgului, două studii monografice apărute concomitent, unul al istoricului literar englez Elizabeth Sprigge, celălalt al francezului Maurice Valency, au revelat lărgimea orizontului său tematic şi stilistic.

După cum se ştie, Strindberg provenea dintr-o familie de burghezi înstăriţi – mama fusese însă slujnică într-o crâşmă. Povestirea autobiografică de o mare intensitate tragică Fiul slujnicei l-a făcut cunoscut nu numai Scandinaviei, ci întregii Europe occidentale. De altminteri se cuvine să observăm că după numai 13 ani ea era tradusă şi în româneşte în paginile unei reviste de la Iaşi. Strindberg, care debutase relativ târziu, după ce fusese ziarist, institutor, bibliotecar la Stockholm, corespundea într-un fel imaginii pe care sfârşitul de secol şi-o făcea despre scriitorii vremii. […]”

Dan Grigorescu, Fragment din comentariul cuprins în emisiunea August Strindberg: alchimia visului

În acest an vom comemora centenarul morții lui Strindberg.

Comentarii despre opera lui Strindberg, amănunte biografice, fragmente din piese ale dramaturgului suedez în emisiunea August Strindberg: alchimia visului, din seria Clasicii dramaturgiei universale. Vezi pagina Emisiuni radio (cu link pe titlu și foto pentru a asculta emisiunea).

 

Iluzii, refugii, eșecuri – cronică literară de Costin Tuchilă la romanul Salonul roșu (Röda rummet) de August Strindberg.

Anunțuri

Replici

Draga mea Veronicuță,

Sunt cinci ceasuri de dimineață și eu, luându-mă cu lucrul, n-am putut închide ochii încă. Acum, după ce-am sfârșit câte aveam de făcut, îmi închei ziua gândind la tine, pasărea mea cea sprintenă, cea voioasă și tristă totodată și aș vrea să pun mâna pe tine, să te sărut pe aripă… pe locul unde va fi fost odată două aripi, pe umărul tău cel alb și rotund și frumos. Dar trebuie să-mi pun pofta-n cui, căci în acest moment tu dormi dusă, în pătuțul tău așternut desigur c-o fină pânză de in, iar eu mă uit în lumânare și gândesc la tine. Dormi și nu te trezi, draga mea Nicuță, că eu te păzesc tocmai de aici.

Emin

***

Eminule, când vii să te revăd, să te mai pup, să te mai cănăjesc și apoi să te mai mângâi, și să-ți cer iertare frumușel și apoi într-o lungă și dulce sărutare să se uite toate relele. Când? Miţule, când ai putea să vii la Iași să fim împreună ce bine ar fi! Dar tu nicând nu te gândești la așa ceva, vălmășagul Bucureștilor îți răpește dorul de mine, viața ta e plină și nu simte trebuinţa prezenţei mele, totuși te pup și te răspup și te îmbrăţisez doucement et gentilement.

Toute à toi,

Veronica

Conceput ca un scenariu de teatru având la bază 22 de scrisori şi fragmente de scrisori, Mihai Eminescu – Veronica Micle. Replici întărește ideea desfăşurării în timp a unui sensibil, complex, nu o dată contradictoriu roman de dragoste, cuprinzând o paletă uriaşă de idei, sentimente, trăiri. Consultând corpusul integral al corespondenţei dintre cei doi, am ales numai acele texte şi pasaje cu valoare sentimentală şi poetică universală, eliminând detaliile conjuncturale (referiri la persoane, întâmplări din proza vieţii etc.), importante pentru istoria literară, nerelevante într-un spectacol.

Amănunte despre spectacol și fișierul audio: https://pusaroth.wordpress.com/2009/05/02/mihai-eminescu-%E2%80%93-veronica-micle-replici/

Pușa Roth, Costin Tuchilă

162. Mihai Eminescu

„Gradul de civilizaţie al unui popor se măsoară după […] aptitudinea de a supune puterile oarbe ale naturii, scopurilor omului. Cu cât omul e mai stăpân pe vânt, pe apă, pe abur, şi-şi face din ele slugi muncitoare, cu atât civilizaţia e mai înaltă” ; „Mita e-n stare să pătrundă orişiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele şi averea unei generaţii.” – Mihai Eminescu.

Să vorbeşti despre Eminescu e ca şi cum ai vorbi despre timp, despre stele, despre durere, iubire, disperare, speranţă, despre toate sentimentele omeneşti puse în căuşul cuvântului dor, atât de apropiat de sufletul poporului român. Vizionar, Eminescu a citit în stele, a descifrat enigmele acestui pământ şi a aşezat totul în poezie. Acum 162 de ani, în anul 1850, 15 ianuarie, se năştea, la Botoşani, Mihai, al şaptelea copil al căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi, născută Iuraşcu.

Un copil, la prima vedere, obişnuit, un adolescent neliniştit, un tânăr romantic, un bărbat îndrăgostit, un ziarist răzvrătit, un intelectual desăvârşit care a schimbat soarta limbii române, aşezând-o definitiv în tiparele ei, un vizionar al vremii sale dar şi un judecător al clasei politice, un economist obiectiv şi nu în ultimul rând, un poet genial. Citește articolul integral în Occidentul românesc, ianuarie 2012, pag. 11.

Pușa Roth

Click pe foto pentru a citi Occidentul românesc

Iarna în pictură

Pieter Bruegel cel Tânăr, Peisaj de iarnă cu patinatori și cursă de păsări

Pieter Bruegel cel Bătrân, Vânători în zăpadă, 1565

Pieter Bruegel cel Tânăr, Sat flamand cu uciderea pruncilor

Giuseppe Arcimboldo, Iarna, 1563

Giuseppe Arcimboldo, Iarna, 1573

Hendrick Avercamp, pictor olandez (1585–1634), Jucători de kolf pe gheață, c. 1625

Kolf (plural: Kolven), joc originar din Ţările de Jos, jucat de mai multe persoane cu bețe curbe (klieks) şi o minge.

Hendrick Avercamp, Peisaj de iarnă cu patinatori

Hendrick Avercamp, Peisaj cu gheață

Aert van der Neer, pictor olandez (1603–1677), Râu iarna

Jacob Isaackszoon van Ruisdael (sau Ruysdael), pictor olandez (c. 1628–1682), Peisaj de iarnă

Abraham Danielsz Hondius, pictor olandez (1625–1691), Târg pe Tamisa îngheţată la Temple Stairs

Abraham Danielsz Hondius, Tamisa înghețată

Joseph Mallord William Turner, Viscol

Luigi Deleidi, zis „Il Nebbia”, Peisaj de iarnă

Cornelis Gerrit Verburgh (1802 – 1879), Peisaj de iarnă

Gustave Courbet, Drum de iarnă

Gustave Courbet, Peisaj de iarnă

Francis Guy, pictor de origine engleză (1760–1820), Scenă de iarnă în Brooklyn

Ion Andreescu, Iarna la Barbizon, 1881

Ion Andreescu, Pădure iarna

Alexei Savrasov, Iarnă, 1870

Alexei Savrasov, Iarnă, 1873

Ivan Aivazovski, Scenă de iarnă în mica Rusie

Ivan Aivazovski, Peisaj de iarnă, 1874

Claude Monet, Stradă lângă Vétheuil iarna, 1879

Claude Monet, Coțofană iarna

Claude Monet, Vétheuil iarna

Claude Monet, Soare de iarnă la Lavacourt

Claude Monet, Apus de soare pe zăpadă la Lavacourt

Claude Monet, Apus de soare pe Sena, la Lavacourt, efect de iarnă, 1880

Claude Monet, Efect de zăpadă la Argenteuil, 1875

Claude Monet, Îngheț lângă Vétheuil, 1880

Claude Monet, Drumul spre Giverny iarna

Antoine Blanchard, Boulevard des Capucines și Café de la Paix iarna

Camille Pissarro, Stradă iarna cu zăpadă în lumina soarelui

Camille Pissarro, Pontoise, drumul spre Gisors iarna, 1873

Alfred Sisley, Iarna, efect de zăpadă

Alfred Sisley, Zăpadă la Louveciennes

Alfred Sisley, La Coté du Coeur-volant la Marly, sub zăpadă, zisă altădată Drumul spre Louveciennes

Utrillo, Montmartre

Henri Schaeffer, Paris, Cheiul Montebello și Nôtre-Dame

Henri Schaeffer, Parisul sub zăpadă

Emilio Borsa, pictor italian (1857–1931), Seară de iarnă la Milano

Ștefan Luchian, Iarna la bariera Filantropiei

Igor Grabar, pictor rus (1871–1960), Peisaj de iarnă

Jean Al. Steriadi, Peisaj de iarnă, 1922

Ekaterina Smirnova, Palat de iarnă

Silvia Onișa, Iarnă în Maramureș

Gheorghe Vânătoru, Iarna la Neamț