Eminescu la Radio România

Se poate afirma fără teama de a greşi că anul Eminescu a început la Radio România în zorii zilei de 15 ianuarie 2000. Emisiunea cea mai populară a postului naţional, emisiunea care se bucură de cea mai mare audienţă, Matinal – Radio România Actualităţi – a îmbrăcat veşmântul unei ediţii speciale dedicate împlinirii a 150 de ani de la naşterea poetului. Realizatoarea acesteia, Puşa Roth, a gândit o emisiune cu caracter de eveniment, care a îmbinat informaţia la zi cu orizontul peren al gândirii poetice şi al meditaţiei filosofice eminesciene. Încă din primele minute, la ora 6, ascultătorul a fost captivat de un scurt fragment din Fonoteca de Aur a Radiodifuziunii: Tudor Arghezi vorbind despre unicitatea geniului eminescian. Înregistrarea a fost reluată (integral) în ultima parte a emisiunii, înainte de ora 8, într-un grupaj in care i-am ascultat pe Perpessicius, Tudor Vianu, Mihail Sadoveanu, G. Călinescu evocându-l pe Eminescu. Inspirat, acest grupaj de caracterizări antologice era ilustrat cu Preludiul la unison de George Enescu. A fost momentul de vârf al Matinalului, creând, inclusiv pentru cunoscători, momente de rară emoţie.

Fiecare dintre rubrici a avut de altfel o culoare aparte, diferită de cea a ediţiilor obişnuite ale emisiunii. Astfel, sub genericul „Itinerar cultural”, corespondenţele din ţară erau prefaţate de citate – un vers sau două – din poezii eminesciene, potrivite în context, dovadă că şi o informaţie de un minut poate fi transformată în invitaţie la aflarea unei semnificaţii cu caracter general, că un fapt fie şi conjunctural ascunde un sens universal uman. Aceasta a fost intenţia realizatoarei ediţiei do sâmbătă 15 ianuarie a Matinalului, care a prefaţat şi intervenţiile unor personalităţi (printre ele, acad. Eugen Simion, pictorul Spiru Vergulescu, fizicianul Gheorghe Mateescu) cu maxime eminesciene. Am reţinut câteva dintre ele: „Gradul de civilizaţie al unui popor se măsoară după […] aptitudinea de a supune puterile oarbe ale naturii, scopurilor omului. Cu cât omul e mai stăpân pe vânt, pe apă, pe abur, şi-şi face din ele slugi muncitoare, cu atât civilizaţia e mai înaltă”; „Legile unui popor, drepturile sale, nu pot purcede decât de la el însuşi”; „Moravurile fără legi pot totul, legea fără moravuri aproape nimic”. Pe lângă trecerile muzicale (am recunoscut pasaje de George Enescu, Sabin Drăgoi, Constantin Bobescu), am ascultat şi inspirate melodii de muzică uşoară pe versuri de Mihai Eminescu. Totul într-o emisiune echilibrată şi sensibilă, sprijinită cu profesionalism şi dăruire de echipa de tehnicieni.
[…] Remarcabilă a fost emisiunea Mihai Eminescu: lumea ca teatru, difuzată pe 30 ianuarie (Cultural), în seria „Clasicii dramuturgiei universale”. Autorii ei, Puşa Roth, Costin Tuchilă, Vasile Manta, au demonstrat o dată în plus importanţa acestui motiv între motive în opera eminesciană. „Lumea ca teatru” este o permanenţă tematică la Eminescu, de la poezie la publicistică. Selecţia din gazetăria politică, fragmentele de teatru incluse, poeziile recitate de mari actori, comentariile critice au fost reunite într-un montaj rafinat, justificând convingător ideea emisiunii.

„Renaşterea civilizaţiei rurale româneşti”, anul II, nr. 1–2 (4), ianuarie–iunie 2000, p. 178–179

George Enescu, Preludiu la unison din Suita nr. 1 în Do major pentru orchestră, op. 9. Orchestra Naţională de Tineret, dirijor: Cristian Mandeal

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s