Reporter în studio. «Duios Anastasia trecea»

Notaţi-vă în agenda dumneavoastră datele următoare: 19 decembrie, ora 20.30, Radio România Actualităţi. Ei bine, la această oră veţi putea asculta în premieră extraordinară spectacolul de teatru radiofonic Duios Anastasia trecea, după nuvela lui D. R. Popescu, o dramatizare de Puşa Roth, în regia artistică a maestrului Cristian Munteanu.
Atenţie, se înregistrează!

pusa-roth-revista-radio-duios-1

Desigur, nu este primul şi cu siguranţă, nu va fi nici ultimul spectacol de teatru radiofonic pe care îl urmăriţi, doar că, de data aceasta, ne-am gândit să vă familiarizăm cu ce se întâmplă în studioul T1 al Radiodifuziunii, acolo unde se nasc piesele pe care le primiţi pe calea undelor.

pusa-roth-revista-radio-duios-2

Împreună cu colegul meu Mirel Toma, ne-am luat ustensilele – reportofonul şi camera digitală – şi ne-am strecurat în studio. Lampa roşie fiind aprinsă (ceea ce înseamnă „Atenţie, se înregistrează!”), am tras cu ochiul să vedem ce se întâmplă acolo.
Trebuie să vă spunem că înregistrarea unui spectacol este de fapt… un alt spectacol la fel de fascinant. În centrul atenţiei se află, bineînţeles, regizorul, care este ca un dirijor cântând cu… două orchestre: cea tehnică, să-i spunem aşa, care este sus în cabina de înregistrare, la pupitru, magnetofoane etc. şi cealaltă, orchestra artistică din studioul propriu-zis, adică actorii ce-şi rostesc replicile la microfon. Am aşteptat prima pauză pentru a culege câteva impresii „la cald” de la protagonişti.

Cristian Munteanu: Sunt la al şaselea sau al şaptelea spectacol după D. R. Popescu pe care îl regizez, şi pot spune că sunt îndrăgostit de dramaturgia lui şi de literatura lui în general, iar această mică bijuterie, care a fost făcută şi film, merita şi trebuia să fie făcută şi la Radio. Am încercat cu slabele mele posibilităţi regizorale să o pun în evidenţă cât pot eu de bine.

pusa-roth-ioana-calotaIoana Calotă (Anastasia copil): Este textul cel mai frumos pe care l-am întâlnit aici, la Radio. Impresia pe care o am este aceea că e foarte ciudat, straniu şi în acelaşi timp greu, foarte greu. Chiar dacă am doar câteva replici de zis, personajul în sine este foarte complex. Şi a trebuit să sondez în mine latura aceasta mai stranie, care ţine puţin de moarte, de frică şi de curiozitate în acelaşi timp. De tot ce este uman, dar pe care nu vrem să ni-l recunoaştem şi nu prea vrem să-l sondăm în viaţa de zi cu zi. Lucrăm cu un regizor căruia chiar îi pasă, care vrea să fie bine şi pentru aceasta munceşte până când scoate de la actor ce trebuie. Şi îl apreciez foarte mult pentru acest lucru.

Virginia Mirea (Anastasia): Este un rol foarte greu şi foarte complex care pusa-roth-virginia-mirea-duios-anastasia-treceasolicită actorul. Duios Anastasia trecea este o piesă foarte frumoasă, o dramatizare bine lucrată şi mi-a făcut mare plăcere pentru că am înţeles că şi autorul a fost de acord cu alegerea mea în rolul acesta. Am putut să lucrez frumos, pe scurt spus. Eu cunosc bine atmosfera de aici, din studioul Radio, vin aici de ani buni şi mă simt ca casă. E o plăcere să mă întâlnesc cu colegi dragi din alte teatre, e o muncă frumoasă, nu e uşor, dar e plăcut.

pusa-roth-oana-stefanescu duios anastasia trecea teatrul odeonOana Ştefănescu (Cătărina): E o provocare; fiecare rol înseamnă ceva special pentru un actor, dar rămâne în primul rând o provocare. Este un text extraordinar, Cătărina este cea care o iniţiază uşor pe Anastasia, o învaţă, îi deschide orizonturile. E primul rol pe un text de D. R. Popescu, şi mă bucur că dl. Munteanu a avut încredere în mine, în noi. Sunt bucuroasă întotdeauna când am ocazia să lucrez cu domnia sa, în afară de faptul că e foarte sensibil, e şi un perfecţionist şi are fler, are nas.

Alexandru Jitea (Emil): Eu nu am mai fost demult la radio, de aceea m-am pusa-roth-alexandru-jitea-duios-anastasia-treceabucurat când am fost solicitat să particip la acest proiect. Teatrul la microfon este cu totul altceva, sunt alte mijloace pe care trebuie să le foloseşti. Indicaţiile regizorului sunt mult mai importante, de obicei e bine să te uiţi, aşa, tot timpul cu un ochi la el şi cu unul la text ca să vezi când trebuie să creşti vocea, ea fiind singurul mijloc de exprimare a tot ceea ce se întamplă în scenariu. Îmi place foarte mult să colaborez la Teatrul Radiofonic, e ca o joacă, mult mai bine ca în teatru, unde repeţi o lună şi jumătate la o piesă, aici în două, trei zile ai făcut piesa. Rolul meu este foarte frumos: un tânăr fricos, neavând curajul nici să iubească, nici să trăiască, nici să moară, care se ascunde după tatăl său tot timpul.

Reportaj de Bogdan Guţă şi Mirel Toma, „Universul radio”, serie nouă, nr. 4 (404), 25 noiembrie 2004, p. 14 – 15

Salcâmii, muzica: Tudor Gheorghe, versuri: Arhip Cibotariu

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s