Dialogul ca exerciţiu spiritual

pusa roth convorbiri comode  dialog spiritual cultural marturii documente  personalitati culturale  oameni ai secolului  XXChiar şi în cazul unui volum de publicistică, puţini autori ar consimţi să spună: „Eu nu am scris această carte.” Cu această propoziţie se deschidea primul volum de Convorbiri comode, apărut în 2001 la Editura Viitorul Românesc. Fără falsă modestie, Puşa Roth îşi asuma rolul secund, al autorului de interviuri: cartea „a fost scrisă de interlocutorii mei. Mai bine spus, vorbită, povestită. Eu doar i-am provocat.” Sunt de acord cu ideea, dar numai în parte. Convorbirile cuprinse în cele două volume au fost difuzate la Radio România Actualităţi, începând din 1998 până anul acesta. Emisiunea de seară, de la ora 21,03, s-a numit un timp Cum vă place. Titlul actual adaugă Destine şi pasiuni, încercând să dirijeze întrucâtva discuţia. În forma lor radiofonică şi în cea scrisă, aceste interviuri dovedesc mai mult decât talent şi aplicaţie jurnalistică; sunt dialoguri culturale pregătite temeinic, din care nu lipsesc nici spontaneitatea, nici abilitatea de a pune în lumina cea mai favorabilă personalitatea abordată. Esenţială în acest caz rămâne posibilitatea de a crea atmosfera favorabilă dialogului, de a nu inhiba şi a nu te inhiba, pentru a conduce eficient discuţia.
De aceea, probabil, Puşa Roth şi-a intitulat cele două volume Convorbiri comode. M-am întrebat adesea care dintre speciile şi formele jurnalistice ar deţine supremaţia – o supremaţie relativă, fireşte. Care ar fi astăzi răsfăţatele publicului? Comentariul, interviul sau pamfletul? Greu de răspuns fără ezitare. Totuşi, interviul are ceva în plus: farmecul faptului viu, mai ales când autorul lui dovedeşte, pe lângă cunoaşterea subiectului, şi puţină fantezie, darul de a provoca în mod constructiv. Multe dintre mărturisirile scriitorilor, muzicienilor, artiştilor plastici intervievaţi de Puşa Roth conţin mărturii de ordin biografic, estetic sau din unghiul de vedere al receptării operei lor. Se întâmplă curent ca dintr-o asemenea convorbire să afli şi să înţelegi mai mult decât dintr-o analiză critică. Şi nu mă îndoiesc că multe dintre aceste interviuri vor fi, în timp, importante pentru înţelegerea unei personalităţi, dar şi a epocii pe care a traversat-o. De altfel, Puşa Roth insistă asupra ideii de destin, „stăpânul însuşi al acţiunilor omeneşti”, cum spunea Cicero, în contexte semnificative prin relaţiile şi conexiunile stabilite. Pe de altă parte, există o grijă pentru detaliul cu adevărat însemnat, eliberat de proza vieţii sau de tentaţia senzaţionalului gratuit.
În fond, dintre exerciţiile spirituale, dialogul s-a dovedit întotdeauna cel mai natural, dar şi cel mai rodnic.

Costin Tuchilă, Prefaţă la Convorbiri comode, vol. II, Bucureşti, Chimprest Publicity, 2003

Aleksandr Borodin, Dansuri polovtsiene din opera Cneazul Igor. Coregrafia: Mihail Fokin,Teatrul Kirov, St. Petersburg, dirijor: Valery Gergiev

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s