Au şi autorii, ca şi unele cărţi, soarta lor…

pusa-roth-dincolo-de-curcubeu-e-lumea-ion-dodu-balan exercitiu spiritual romani in lume  patrieNu ştiu cine ar putea pretinde astăzi, fie el cronicar literar, fie chiar o instituţie specializată, că dispune de o evidenţă, cât de cât completă, a tipăriturilor de carte din ultimii 15 ani.
Au apărut, ca ciupercile după ploaie, mii de titluri de plachete de versuri, de lucrări aparţinând literaturii, aşa-zis subiective; evocări, memorii, jurnale, documente, lucrări de proză ori de dramaturgie, de critică, estetică şi istorie literară, care au fost trecute de la apariţie în conul de umbră al uitării, întrucât ziarele, revistele publică foarte puţine recenzii. Critica pare că s-a lenevit şi ea, selectând pe sprânceană cărţile comentate. De aceea, cititorul pluteşte adesea în ceaţa necunoscutului. Numai întâmplarea îl ajută să mai descopere unele cărţi şi unii scriitori. Profit de o asemenea întâmplare să prezint cititorilor o scriitoare foarte dotată, cum este doamna Puşa Roth.
Într-o vreme de coterii, cancanuri şi „bisericuţe” literare, scriitorii care nu se înrolează în ele, cum sunt autorii unor recente şi admirabile cărţi precum romancierul Viorel Ştirbu, autorul remarcabilelor romane Moara de hârtie, Iisus Tămăduitorul, poetul Valeriu Bălan (Colocvii suave), eseiştii Costin Tuchilă (Punctul pe cuvânt), Valentin Borda (Răstigniri) sau criticul şi istoricul literar Dumitru Micu, care ne-a dat o excepţională carte din categoria literaturii subiective, romanul Fata morgana, nu se bucură de audienţă.
Voi evoca acum şi aici, succint, creaţia Puşei Roth. Talentul indiscutabil, concretizat în scrieri precum Convorbiri comode (vol. I, 2001, vol. II, 2003), Şambelan la viezuri – fantezie dramatică într-un act, după Pagini bizare de Urmuz, difuzată la Radio şi tipărită la Editura „Premier”, Ploieşti, 2002, Ringhişpilul şi Roman de Bucureşti, excelente piese radiofonice, prima pusă şi în scenă la Teatrul „Bacovia” din Bacău, a conturat cu prisosinţă activitatea creatoare a scriitoarei Puşa Roth, apreciată de dramaturgi ca D. R. Popescu, de regizori ca Dinischiotu şi de critici dramatici prestigioşi.
Inspirată din stricta actualitate, surprinsă într-o viziune îndrăzneaţă şi modernă, Roman de Bucureşti este o piesă radiofonică de excepţie prin autenticitatea personajelor, fineţea analizei psihologice, frumuseţea replicilor şi puterea de a crea atmosferă artistică. O piesă care merită să fie cât mai repede tipărită. Comedia de moravuri şi năravuri a fost excelent interpretată de mari actori ca Dorina Lazăr, Virgil Ogăşanu, George Ivaşcu, Adriana Trandafir, care dau viaţă caracterelor şi limbajului de lemn al actualităţii.
Talentul dramaturgic al autoarei, cultura ei solidă, sunt evidente şi în adaptările realizate după Gogol: Scene din viaţa lumii mari şi capodopera Mantaua, atât de mult citată şi comentată pe plan mondial.

pusa-roth-dincolo-de-curcubeu-e-lumea-interviu-reportaj-ion-dodu-balan1

O scriitoare veritabilă se înfăţişează Puşa Roth şi într-o excepţională, originală şi emoţionantă carte de „reportaj”: Dincolo de curcubeu e lumea, apărută în 2002, la Editura „Viitorul Românesc”, o carte „din viaţa semenilor noştri răspândiţi în patru puncte cardinale, fiecare cu destinul lui, uniţi, însă, cu sau fără voia lor, prin fibre nevăzute de acest pământ numit România.”
Înzestrată cu un fin şi pătrunzător spirit de observaţie, Puşa Roth nu scrie din alte cărţi, din ghiduri turistice şi enciclopedii, cum fac atâţia, ci din viaţă, din viaţa românilor pe care soarta i-a dus prin „lumea de dincolo de curcubeu”, în Venezuela, America, Austria, Germania, Kazahstan sau pe pământurile din jurul României de azi. Eroii ei – preoţi, oameni simpli, profesori universitari, medici, artişti plastici, muzicieni, oameni politici – trăind în largul lumii, poartă în sufletul lor ţara, cu dorul de zăpadă, de ghiocei, de mâncărurile tipic româneşti şi acel tulburător ACASĂ, din care nimeni pe nimeni nu poate izgoni, fiindcă, vorba lui Octavian Goga, oriunde mergem suntem acasă şi, până la urmă, toate drumurile se isprăvesc în noi. Poţi fugi din ţară, din casă, dar niciodată din acel tulburător acasă care este un adevărat colţ de Rai.
Fără atitudini sentimentaliste, patriotarde, autoarea face dovada unei înalte ţinute morale, a unui profund patriotism acum, când unele minţi lucide şi condeie boante se ruşinează de el, şi a unui talent reportericesc de excepţie.
Recent, Puşa Roth a tipărit o cuceritoare carte de dialoguri cu compozitori, scriitori, critici şi istorici literari, prin care realizează radiografia vieţii sociale şi culturale din ultimii 60 de ani. O carte care, printre atâtea colocvii realizate de autori prestigioşi, se distinge în chip deosebit, constituindu-se într-o sursă de informaţie, într-o lectură plăcută şi folositoare.

Ion Dodu Bălan, „Naţiunea”, anul XV, nr. 251 (716), 19 – 25 mai 2004, p. 5

Dialogul ca exerciţiu spiritual

pusa roth convorbiri comode  dialog spiritual cultural marturii documente  personalitati culturale  oameni ai secolului  XXChiar şi în cazul unui volum de publicistică, puţini autori ar consimţi să spună: „Eu nu am scris această carte.” Cu această propoziţie se deschidea primul volum de Convorbiri comode, apărut în 2001 la Editura Viitorul Românesc. Fără falsă modestie, Puşa Roth îşi asuma rolul secund, al autorului de interviuri: cartea „a fost scrisă de interlocutorii mei. Mai bine spus, vorbită, povestită. Eu doar i-am provocat.” Sunt de acord cu ideea, dar numai în parte. Convorbirile cuprinse în cele două volume au fost difuzate la Radio România Actualităţi, începând din 1998 până anul acesta. Emisiunea de seară, de la ora 21,03, s-a numit un timp Cum vă place. Titlul actual adaugă Destine şi pasiuni, încercând să dirijeze întrucâtva discuţia. În forma lor radiofonică şi în cea scrisă, aceste interviuri dovedesc mai mult decât talent şi aplicaţie jurnalistică; sunt dialoguri culturale pregătite temeinic, din care nu lipsesc nici spontaneitatea, nici abilitatea de a pune în lumina cea mai favorabilă personalitatea abordată. Esenţială în acest caz rămâne posibilitatea de a crea atmosfera favorabilă dialogului, de a nu inhiba şi a nu te inhiba, pentru a conduce eficient discuţia.
De aceea, probabil, Puşa Roth şi-a intitulat cele două volume Convorbiri comode. M-am întrebat adesea care dintre speciile şi formele jurnalistice ar deţine supremaţia – o supremaţie relativă, fireşte. Care ar fi astăzi răsfăţatele publicului? Comentariul, interviul sau pamfletul? Greu de răspuns fără ezitare. Totuşi, interviul are ceva în plus: farmecul faptului viu, mai ales când autorul lui dovedeşte, pe lângă cunoaşterea subiectului, şi puţină fantezie, darul de a provoca în mod constructiv. Multe dintre mărturisirile scriitorilor, muzicienilor, artiştilor plastici intervievaţi de Puşa Roth conţin mărturii de ordin biografic, estetic sau din unghiul de vedere al receptării operei lor. Se întâmplă curent ca dintr-o asemenea convorbire să afli şi să înţelegi mai mult decât dintr-o analiză critică. Şi nu mă îndoiesc că multe dintre aceste interviuri vor fi, în timp, importante pentru înţelegerea unei personalităţi, dar şi a epocii pe care a traversat-o. De altfel, Puşa Roth insistă asupra ideii de destin, „stăpânul însuşi al acţiunilor omeneşti”, cum spunea Cicero, în contexte semnificative prin relaţiile şi conexiunile stabilite. Pe de altă parte, există o grijă pentru detaliul cu adevărat însemnat, eliberat de proza vieţii sau de tentaţia senzaţionalului gratuit.
În fond, dintre exerciţiile spirituale, dialogul s-a dovedit întotdeauna cel mai natural, dar şi cel mai rodnic.

Costin Tuchilă, Prefaţă la Convorbiri comode, vol. II, Bucureşti, Chimprest Publicity, 2003

Aleksandr Borodin, Dansuri polovtsiene din opera Cneazul Igor. Coregrafia: Mihail Fokin,Teatrul Kirov, St. Petersburg, dirijor: Valery Gergiev

Puşa Roth: Cum am scris această carte

Convorbiri comode, volumul I

pusa roth convorbiri comode personalitati ale culturii romane  arta interviului  radio romania actualitatiAcesta este adevărul: nu eu am scris această carte. Ea a fost scrisă de interlocutorii mei. Mai bine spus, vorbită, povestită. Eu doar i-am provocat. Acest volum, rezultat al mărturiilor, este, păstrând proporţiile – o viaţă din vieţi paralele. Pretenţioasă afirmaţie? Nu ştiu. Am încercat să măsor timpul în cuvinte, aruncând năvodul cu întrebări, căci dacă n-ar fi întrebarea, ar mai exista răspuns? Viaţa e prin ea însăşi un mare semn de întrebare – cotidiană teorie – iar eu am profitat de timp şi l-am împărţit în ore de întrebări. La rândul meu, mi-am pus fireasca întrebare ce ar putea ieşi dacă s-ar aduna toate întrebările din acest volum. Ar putea deveni la rândul lor răspunsuri? Ciudată alchimie. Am căutat oare răspuns la nelinişte? A fost până la urmă un joc. Un joc al cuvintelor cu timpul.
Am avut privilegiul de a realiza pe spaţiul acordat emisiunii Cum vă place o serie de interviuri cu personalităţi ce au acceptat taifasul de la ora 21,03, la Radio România Actualităţi, timp de 56 de minute. Volumul este o selecţie şi cei care au ascultat aceste convorbiri, inclusiv autorii, vor observa că am renunţat la anumite pasaje conjuncturale sau obligatorii în structura emisiunii. Emisiunea însăşi este o provocare pe care mi-am permis să o continuu şi în această carte. Interlocutorii mei n-au dorit să rămână cuminţi în memoria benzii magnetice. Unul câte unul, au ieşit la iveală.  După atâtea întrebări, a fost rândul meu să le dau un răspuns: convorbiri comode.

31 iulie 2001

Prefaţă la vol. Convorbiri comode, vol. I, Bucureşti, Editura Viitorul Românesc, 2001

difuzor-bunAscultă interviul cu scriitorul D. R. Popescu pe eteatru.ro  pagina Colecţii