Şambelan la viezuri

Cu bizară umilinţă, la dispoziţia dumneavoastră

pusa roth sambelan la viezuri urmuz fantezie dramatica absurd lume larvara lume rasturnataŞambelan la viezuri este o izbucnire a propriului eu răzvrătit. Este faţa ascunsă a unei lumi bântuite de fantasme, a unei lumi închise în propria ei existenţă, o lume căreia i s-a refuzat frumosul. Este, dacă doriţi, secunda posibilă în viaţa fiecărui om. Personajele acestei lumi răsturnate sunt replici caricate ale unor oameni reali. Oriunde poţi întâlni o „familie Stamate” aproape înghiţită de „greutăţile vieţii”, oriunde poţi întâlni unul dintre personajele urmuziene.

Şambelan la viezuri este poate o satiră a răului contemporan, a greşelilor, o satiră a defectelor omeneşti. Ce-i drept, toate aceste „calităţi” au fost îngroşate din dorinţa de a avertiza că oricare dintre noi putem deveni – într-un „context favorabil” – un personaj urmuzian. Dacă Şambelan la viezuri este o radiografie a pasiunii înfrânte de condiţia socială, ea este în mod sigur şi radiografia unui prezent fără orizont de aşteptare. Ce îşi poate dori oare această lume, zăvorâtă în propria-i existenţă, decât satisfacerea micilor năravuri şi capricii?

Cu Şambelan la viezuri am încercat – în ce măsură am reuşit, nu ştiu – să demonstrez că orice text, şi în acest caz antiproza urmuziană, se poate preta la dramatizare. Pentru mine, Urmuz este, el însuşi, un fascinant personaj de teatru. Nu numai prin dramatismul unei vieţi mereu înecate în cenuşa cotidianului, ori prin firea enigmatică generatoare la rândul ei de bizarerie. Frământatul Urmuz, neîmplinitul Urmuz, cel îngrozit că la Înalta Curte de Casaţie s-ar putea auzi că scrie „şi altceva decât considerente şi sentinţe” Urmuz, pe care Geo Bogza şi-l închipuia „ca pe un copil încuiat de părinţii lui într-o cameră”, unde singura ocupaţie rămâne „răsturnarea ordinii apăsătoare”, pare a fi întru totul zămislit pe scândura scenei. Cu atât mai mult, eroii săi.

Cu puţină imaginaţie i-am pus să vorbească, i-am adus pe scenă. Era necesar? Desigur. Urmuz trebuia „exploatat” în folosul teatrului şi al spectatorilor. În numele lui, vă invit să faceţi cunoştinţă cu o lume condusă de un Şambelan.

Puşa Roth

Cuvânt înainte la vol. Şambelan la viezuri, fantezie dramatică într-un act după „Pagini bizare” de Urmuz, Ploieşti, Editura Premier, 2002, p. 44 – 68

pusa roth sambelan la viezuri urmuz suprarealism absurd teatru radiofonic premiera absoluta teatrul bacovia bacau

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s