Exerciţiu de virtuozitate

Doi experimentaţi oameni de radio, Costin Tuchilă şi Puşa Roth, ne-au propus duminică seara, pe postul România Cultural, un insolit spectacol de teatru radiofonic. Realizatorii amintiţi au alcătuit un sugestiv scenariu, prezentând într-o inspirată sinteză, fragmente din cinci piese celebre, lucrări dramatice având în centru personaje fascinate de lupta pentru putere, de exercitarea acesteia, fapt ce-i transformă în veritabili monştri. Dar nu doar demonstraţia că dorinţa exacerbată de putere mutilează fiinţa umană este miza acestui spectacol radiofonic, ci şi (sau mai ales) faptul că toate cele cinci roluri au fost încredinţate aceluiaşi actor – Dan Condurache. Cele cinci fragmente de piese, semnificative pentru caracterizarea fiecărui personaj emblematic pentru setea de putere, sunt precedate, fiecare, de un comperaj succint, dar elocvent, de o punere în temă a ascultătorului, comperaj rostit de aceiaşi Costin Tuchilă şi Puşa Roth.

pusa-roth-costin-tuchila-dan-condurache-goetz-sartre-arturo-ui-monstri-regi-lupta-pentru-putere

Cunoşteam, din spectacolele Teatrului Mic şi din filme, calităţile actoriceşti ale lui Dan Condurache, actor ajuns la deplina maturitate a mijloacelor sale de expresie. Dar în cazul de faţă, în care actorul este pus să interpreteze cinci personaje diferite în acelaşi spectacol, este, neîndoielnic, vorba de un exerciţiu de virtuozitate, de un examen al talentului şi profesionalismului, pe care Dan Condurache îl trece cu brio. Având la dispoziţie un singur mijloc de expresie – vocea, nuanţele infinite ale glasului său, Dan Condurache reuşeşte să fie el însuşi, dar totodată diferit, prin forţa dramatică specifică fiecărui personaj întruchipat. De la epigonul marelui Ştefan, perfidul Ştefăniţă Vodă din Viforul de Barbu Ştefănescu Delavrancea, care recurge la acte extreme în lipsa unor soluţii politice, actorul trece cu dezinvoltură la Caligula din piesa omonimă de Albert Camus, punând accent pe luciditatea unui personaj care, din dorinţa de a anihila injustiţia socială, îşi transformă demersul în monstruozitate. Este evidentă diferenţierea stilistică pe care o marchează actorul pe două texte foarte diferite. La fel de convingător ne apare Dan Condurache în Goetz din Diavolul şi bunul Dumnezeu de Jean-Paul Sartre, sedus de ideea inexistenţei binelui şi răului în cadrul libertăţii absolute a omului. Apoi, Dan Condurache recurge la mijloacele tragi-comediei, dând viaţă altui geniu al răului, Arturo Ui, din piesa lui Bertolt Brecht. Acest şef de gangsteri din Chicago ne apare ca o caricatură a lui Hitler, prin care dramaturgul descifrează resorturile sociale ale ascensiunii sale.

În fine, cred că piatra de încercare a actorului în acest spectacol radiofonic este interpretarea lui Richard al III-lea din piesa omonimă a lui Shakespeare. Nuanţele vocii sale devin aici când încărcate de cruzime, când fals blânde, când intempestive sau rugătoare, amintindu-mi peste ani, de similitudini cu vocea unicat a lui George Vraca. Acest exerciţiu de virtuozitate ne întregeşte imaginea dăruitului şi experimentatului actor Dan Condurache. Iar regizorul Cristian Munteanu, printr-o abordare inteligentă a acestui insolit spectacol, n-a făcut decât să evidenţieze jocul nuanţat al protagonistului, căruia îi dau replică alţi remarcabili actori.

Eugen Comarnescu

„Cronica Română”, nr. 3564, 29 septembrie 2004, p. 7

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s