«Copiii lui Hamlet»

«Slugi isteţe şi bufoni». Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth

Pentru două zile am fost „ochii şi urechile” dumneavoastră în studioul T1, acolo unde s-a înregistrat un nou spectacol de teatru radiofonic. De data aceasta este vorba de un concept original de emisiune – o premieră în materie – gândit şi pus în practică de colegii noştri Costin Tuchilă şi Puşa Roth. În timp ce fotoreporterul Marius Macsenţian căuta unghiurile spre a surprinde acele instantanee care să redea cel mai bine atmosfera din studioul de înregistrări, i-am rugat pe cei doi realizatori, Puşa Roth şi Costin Tuchilă, să ne ofere câteva informaţii despre proiect.

pusaroth-horatiu-malaele-hamlet-bufon-ghelderode1

Puşa Roth: „Ideea mi-a oferit-o chiar viaţa, dacă se poate spune aşa, dar şi dramaturgia universală. Pentru că în momentul în care iubeşti teatrul trebuie să recunoşti stiluri, să recunoşti personaje, să recunoşti continuitatea lor în timp. Am început acest ciclu de emisiuni cu Dramele puterii. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache. Pentru mine Dan Condurache este Caligula şi va rămâne Caligula.
I-am ales cinci personaje: Ştefăniţă Vodă, Caligula, Goetz, Arturo Ui  şi Richard al III-lea. Mi s-a părut că lucrurile merg foarte bine şi am îndrăznit astfel o a doua emisiune, Slugi isteţe şi bufoni. Am început de la Plaut, pentru că sclavul în opera sa este rege şi l-am ales în acest sens pe Curculio (Gărgăriţa), apoi am trecut la Slugă la doi stăpâni, găsindu-l pe Truffaldino, sluga isteaţă care încurcă lucrurile dar pe care tot el le descurcă, apoi la Regele Lear, pentru că bufonul de aici mi s-a părut de o exemplaritate extraordinară pentru dramaturgia lumii, e vorba de „nebunul teatral”. Este o slugă, dacă putem spune, în egală măsură isteaţă dar devotată şi cu multă iubire faţă de rege. Am trecut la Vicleniile lui Scapin, unde am avut o problemă, comparând o traducere foarte veche cu una mai recentă. În ambele însă, nuanţele textului francez nu îşi aflau echivalenţele expresive din punctul de vedere al rostirii scenice. A rezultat, sper, o formă mult mai adecvată pe care o vor asculta iubitorii de teatru.
Ultimul text, ce reprezintă poate încercarea noastră de graţie, este cel al lui Michel de Ghelderode, Şcoala bufonilor. Ghelderode reprezintă un summum în ceea ce priveşte bufonada, bufoneria. Dacă valeţii, paraziţii, bufonii erau oarecum singulari în literatura lumii, aici găsim o adevărată şcoală a bufonilor. Acest gen de spectacole cred că reprezintă o premieră. Ideea a fost să facem un lucru pe care nu l-a mai făcut nimeni.”

Costin Tuchilă: „Prima emisiune din acest proiect, Dramele puterii s-a difuzat la România Cultural în septembrie 2004. Prin aceste recitaluri, realizate în colaborare cu Puşa Roth şi cu maestrul Cristian Munteanu, am intenţionat să punem în evidenţă o anumită temă şi tipologia unui personaj în istoria teatrului universal. Dacă în prima emisiune, în interpretarea lui Dan Condurache, ne-am oprit la cinci personaje exponenţiale pentru ceea ce înseamnă lupta pentru putere, dramele generate de lupta pentru putere, acum am dorit să înfăţişăm o altă tipologie, circusmcrisă comicului. Fărăpusa-roth-masca-teatru-bufon-ghelderode-scoala-bufonilor1 doar şi poate există legături certe între sclavii din comediile lui Plaut, deveniţi în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea servitori şi valeţi, şi nebunul teatral sau bufonul de curte, exemplificat magistral în opera lui Shakespeare şi apoi mai târziu, în secolul XX, de dramaturgul de origine belgiană Michel de Ghelderode. Cele cinci personaje – Curculio, Truffaldino, Scapin, Bufonul şi Galgut – vor fi interpretate de Horaţiu Mălăele în compania unei distribuţii excepţionale, sub bagheta maestrului Cristian Munteanu. Sperăm să fie o emisiune de succes, pe care o vom continua în acest an.”

A doua zi de înregistrare, sunt din nou în studioul T1 pentru a fi martor la naşterea acestui spectacol de teatru radiofonic care, cu siguranţă, va fi pe placul ascultătorilor. După ce actorii, împreună cu regizorul artistic, au făcut lectura textului, s-a intrat în studio unde s-a înregistrat trei ore „şnur”, aproape fără pauză. Tot acum s-a „tras” şi o parte din coloana sonoră a spectacolului. Un bun prilej pentru a sta de vorbă cu compozitorul

George Marcu: „Am folosit două momente de muzică pe care, de fapt, s-a şipusa-roth-george-marcu-bufon-horatiu-malaele axat spectacolul. În primul rând, muzica menită să însoţească live actorii, anume percuţia, care e potrivită commediei dell’arte şi bufonilor în general, ea oferind elementele de ritm necesare. În Regele Lear, pe lângă percuţie, bufonul cântă acompaniindu-se la lăută. Acestea sunt elementele prezente la înregistrare alături de actori. Pe lângă ele, am compus o muzică destinată să însoţească la montaj trecerile muzicale, care sunt tot din aceeaşi familie, dar cu o orchestraţie mai amplă. Instrumentele care pot fi auzite sunt: flautul, chitara clasică, percuţie, vioară la un moment dat. Sunt genuri diferite în momente diferite. La un spectacol de teatru radiofonic coloana sonoră are un rol foarte mare, este precum decorul într-un teatru. Creează decorul scenic şi însoţeşte momentele dramatice, scoţând în evidenţă interpretarea actorilor, ducând-o dincolo de sensibilitatea pe care a transmis-o actorul, amplificând-o cu alte cuvinte.”

În fine, ultimul care a ieşit din studioul de înregistrare este chiar…

pusa-roth-bufon-shakerspearen-horatiu-malaeleHoraţiu Mălăele: „Este un decupaj din nişte piese, un colaj care se doreşte un spectacol, un eseu. Şi prin perspectiva acestui eseu şi încercarea noastră poate să fie sortită succesului, sau, Doamne fereşte!, eşecului. Mi s-a părut interesant, nu pot să spun că am făcut nişte compoziţii deosebite, dar am încercat să dăm viaţă unor personaje din comediile umanităţii începând cu Plaut şi trecând prin Shakespeare, spre Ghelderode. Pare să fi fost o iniţiativă reuşită. Am trăit în compania unui colectiv excepţional, am lucrat cu nişte profesionişti ai Radioului, eu mă pricep mai puţin, dar probabil că o să sar bariera din teritoriul acestui profan care sunt spre o ţintă mai înaltă. Chiar dacă îmi plac toţi bufonii, sunt legat sentimental de bufonii shakespearieni, considerând că poate cel mai mare bufon al dramaturgiei universale este Hamlet. Aşa încât ceilalţi bufoni pe care i-am făcut ar putea fi copiii lui Hamlet.”

În loc de final:
Un astfel de spectacol reprezintă o sinteză a existenţei unui actor pe scenă, o sinteză a rolurilor pe care le-ar putea juca, un recital de excepţie care merită să rămână în Fonoteca de Aur a Radioului.

Bogdan Guţă, „Universul Radio”, serie nouă, nr. 11 (411), 20 ianuarie 2005, p.10 – 12

Slugi isteţe şi bufoni. Cinci personaje în interpretarea actorului Horaţiu Mălăele. Fragmente din piesele Gărgăriţa de Plaut, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Vicleniile lui Scapin de Molière, Regele Lear de William Shakespeare, Şcoala bufonilor de Michel de Ghelderode. Horaţiu Mălăele interpretează rolurile Curculio, Truffaldino, Scapin, Bufonul şi Galgut. În celelalte roluri: Cristian Iacob, Marius Rizea, Petre Lupu, Sorin Gheorghiu, Emilia Popescu, Valentin Teodosiu, Dumitru Chesa, Constantin Dinulescu, Mircea Constantinescu. Muzică originală de George Marcu. Interpretează: Lucian Maxim (percuţie) şi Mihai Bisericanu (voce şi chitară). Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Regia artistică: Cristian Munteanu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.

pusa-roth-bufon-shakespeare-plaut-ghelderode-horatiu-malaele

Data difuzării în premieră: duminică 30 ianuarie 2005, ora 19.15, Radio România Cultural

Ascultă Slugi isteţe şi bufoni

Ascultă permanent Slugi isteţe şi bufoni pe site-ul eteatru.ro, pagina Colecţii, capitolul Cinci personaje în interpretarea unui actor.

Anunțuri

O ocupaţie veche de când lumea

Recital Dorina Lazăr

Peţitoarele şi cumetrele sunt persoane cu moralitatea pusă în paranteză, care caută profit din exercitarea îndeletnicirilor dragi lor. Ca să fim şi mai aproape de realitatea mileniului al treilea, peţitoarea, codoaşa nelipsită din casele celor cu fete de măritat, ar putea purta genericul de agent matrimonial. În literatură şi în teatru, cumătră înseamnă ţaţă, femeie de mahala, indiferent pe unde sălăşluieşte ea, la oraş sau la sat. Vă veţi întreba pe bună dreptate de ce dintre toate personajele feminine din teatru, realizatorii noii emisiuni, Puşa Roth şi Costin Tuchilă, s-au oprit la aceste două tipuri între care legăturile sunt de domeniul evidenţei. Motivele sunt, bineînţeles, pitorescul lor, bogăţia de culori grase, dar şi rolul lor în instituţia matrimonială. Indiferent de rangul social, bărbaţii trecuţi de prima tinereţe (şi nu numai ei) au neapărată nevoie de asemenea terţe persoane, un fel de avangardă a împlinirii lor casnice. Aceasta, dintotdeauna. Peţitul este în fond o meserie care necesită dibăcie, chiar subtilitate, în ciuda speranţei grosolane sesizabile la aceste personaje.
Mâine, la ora 19.15, la Radio România Cultural, vor intra în scenă – fireşte, scena imaginară a undelor – cinci personaje feminine care întruchipează exemplar Peţitoarele şi cumetrele: Celestina din piesa spaniolului Fernando de Rojas, Doamna Quickly din Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare, Fiokla Ivanovna din Căsătoria de Gogol, cumătra Gurton (Acul cumetrei Gurton de William Stevenson), Aneta Duduleanu (Gaiţele de Alexandru Kiriţescu), toate în interpretarea Dorinei Lazăr şi în regia artistică a lui Cristian Munteanu.

C. Eugen, „Cronica Română”, 26 martie 2005

Peţitoare şi cumetre. Cinci personaje în interpretarea actriţei Dorina Lazăr. Fragmente din Celestina de Fernando de Rojas, Nevestele vesele din Windsor de William Shakespeare, Căsătoria de N. V. Gogol, Acul cumetrei Gurton de William Stevenson, Gaiţele de Alexandru Kiriţescu. Dorina Lazăr interpretează rolurile: Celestina, Doamna Quickly, Fiokla Ivanovna, Cumătra Gurton, Aneta Duduleanu. În celelalte roluri: Florin Anton, Delia Nartea, Mihai Constantin, Ion Chelaru, Claudiu Istodor, Ştefan Velniciuc, Gabriela Popescu, Ruxandra Sireteanu, Oana Ştefănescu, Andrei Barbu. Regia de montaj: Monica Wilhelm. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Regia artitstică: Cristian Munteanu. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.

pusa-roth-dorina-lazar-recital-costin-tuchila-petit-petitoare-cumatra-teatrul-universal-celestina-fernando-de-rojas-mrs-quickly

Data difuzării în premieră: duminică 27 martie 2005, ora 19.15, Radio România Cultural

difuzor-bun Ascultă Pețitoare și cumetre

Mică istorie radiofonică

«Îndrăgostiţi în teatrul lumii.» Interpretează Delia Nartea şi Cristian Iacob. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth

Poate că n-ar trebui dezvăluit. Totuşi…
După alegerea lui Dan Condurache, atât de potrivit în personaje din categoria monştrilor născuţi de dorinţa de putere şi din exercitarea propriu-zisă a puterii, a lui Horaţiu Mălăele în „confruntarea” cu slugile isteţe care dirijează intriga, aranjând totul şi uneori păcălindu-i pe toţi, şi cu rudele lor apropiate, bufonii de curte, a Dorinei Lazăr în roluri, scrise în pastă groasă, de peţitoare şi cumetre, am dorit să abordăm zona cea mai sensibilă a sentimentelor omeneşti. Toate acţiunile omeneşti, fie ele pline de seninătate sau de furtună, au ca argument iubirea în diferitele ei ipostaze.

pusa-roth-costin-tuchila-teatru-radiofonic-recital-delia-nartea-cristian-iacob-cupluri-celebre-indragostiti
Era în toiul iernii când Mihnea Chelaru a rostit numele actorilor care alcătuiesc cuplul de îndrăgostiţi din această emisiune. Ideea a fost îmbrăţişată fără rezerve de regizorul Cristian Munteanu şi bineînţeles de realizatorii emisiunii. De ce Delia Nartea şi Cristian Iacob? În primul rând pentru că ei alcătuiesc la teatrul radiofonic un cuplu redutabil pentru atât de gingaşa temă aleasă: îşi simt intenţiile într-un mod firesc, comunică expresiv, se susţin reciproc, au voci care par născute una pentru alta, au resurse atât pentru dramă, cât şi pentru comedie. Apoi, pentru că sunt doi actori excelenţi din tânăra generaţie, aşa cum dovedesc în spectacolele pe care le joacă în teatre şi cum ne-au dovedit în înregistrările din ultimii ani. Pentru că au o energie şi o putere de dăruire exemplare, pentru că nici un efort nu li se pare prea mare, aşa cum ne-au demonstrat la repetiţiile şi la înregistrarea Îndrăgostiţilor…, când, dacă noi am fi dorit poate uneori să-i mai menajăm, adunând orele lungi petrecute în studio şi privind cum pe chipurile lor semnele eforturilor deveneau tot mai vizibile, auzeam de îndată: „Vreau să mai spun o dată replica asta! Lăsaţi-mă s-o reiau…” Pentru că se lasă conduşi creator de exigentul regizor Cristian Munteanu, pentru că în timpul în care au lucrat cu domnia-sa dar şi cu ceilalţi regizori, au învăţat o mulţime de lucruri legate de tehnica interpretării radiofonice, de construcţia unui rol prin unica dimensiune, a vocii. S-au lăsat modelaţi cu atâta aplicaţie şi rigoare artistică. Nu în ultimul rând, pentru că vin la Radio cu partitura studiată acasă.
Rezultatul, credem noi, cei care am mizat enorm pe acest recital din luna florilor, este pe măsura aşteptărilor.
În ce priveşte selecţia textelor, trebuie să recunoaştem că ea nu s-a făcut cu uşurinţă. Au fost nenumărate variante, iar rezultatul final s-a datorat mai multor criterii. Întâi de toate, dorinţei de varietate, pentru că, abordând un asemenea subiect, exista riscul major al monotoniei. De aceea, pe lângă patru drame, am ales şi o comedie, şi încă una plină de vervă, ieşită din pana lui Beaumarchais. Apoi, am căutat ca, din multele piese în care apar cupluri de îndrăgostiţi cu deznodământ tragic, să alegem deopotrivă texte celebre dar şi diferite ca epocă, problematică şi conflict, abordare a personajelor, stil, limbaj. Dar, fără doar şi poate, meritul artistic în construcţia acestui recital revine actorilor, regizorului Cristian Munteanu şi întregii echipe de producţie.

Din Mapa de presă a audiţiei spectacolului Îndrăgostiţi în teatrul lumii, 16 mai 2005, Hotelul Majestic Bucureşti

Ascultă Îndrăgostiţi în teatrul lumii