De la Trigeu la Falstaff: Recital Dorel Vişan

Sir John Falstaff

Trigeu din Pacea de Aristofan, Tartuffe din comedia lui Molière, Woyzeck din drama lui Georg Büchner, Domenico Soriano din Filumena Marturano de Eduardo de Filippo, Falstaff, în fragmente semnificative pentru definirea personajului shakespearean, extrase din Henric al IV-lea. Cinci personaje care întruchipează tipuri distincte, ilustrând tot atâtea caractere şi situaţii existenţiale, într-un veritabil exerciţiu de virtuozitate actoricească: Dimensiunea existenţei. Protagonist: Dorel Vişan. Regia artistică: Vasile Manta. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.
Spectacolul face parte din seria de recitaluri lansată de Teatrul Naţional Radiofonic în septembrie 2004.
Dorel Vişan portretizează admirabil personajele de mai sus, cu un amplu registru de nuanţe, identificând totodată specificul stilistic al unui autor şi al unei epoci şi trecând cu mare uşurinţă de la o stare la alta, de la o situaţie existenţială la alta, de la atmosfera parodică, atât de pitorească şi plină de culoare din comedia aristofanescă la satira molierescă, de la drama psihologică din Woyzeck la comicul de situaţii din piesa lui De Filippo şi apoi la tragicomicul personajului Falstaff. În interpretarea sa, Trigeu pare un Don Quijote în mizerie, care aspiră să ajungă la Zeus şi să-i ceară socoteală pentru starea mizerabilă a grecilor, zburând călare pe un cărăbuş. Tartuffe este un joc de aparenţe, în culori subtile, cu o tehnică a persuasiunii exemplară din punct de vedere radiofonic. Umilinţa lui Woyzeck, „cel mai sărac dintre săraci”, personaj care ascunde însă resorturi psihice necunoscute, este jucată cu o tensiune cu totul specială, dând un relief aparte dramei de tip expresionist a lui Büchner. Scena din comedia lui De Filippo devine antologică prin plasticitatea dialogului dintre Filumena şi Domenico Soriano. Graniţa dintre comic şi tragic este foarte elastică, graţie resurselor de expresivitate atât de bogate ale lui Dorel Vişan. În viziunea sa, o lume întreagă pare turnată în Falstaff. Personajul shakespearean este în fond un actor care vrea să epuizeze, râzând grotesc, toate modelele umane.

Tudor Cristian, Amos News, joi 22 ianuarie 2009

pusa-roth-dorel-visan-falstaff-recital-teatru-radiofonic-trigeu-woyzeck-domenico-soriano-tartuffe-studio

12 ianuarie 2009, studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii: Dorel Vişan la înregistrarea recitalului Dimensiunea existenţei

Dimensiunea existenţei. Cinci personaje în interpretarea actorului Dorel Vişan. În celelalte roluri: Virginia Mirea, Mihai Constantin, Mircea Constantinescu, Ştefan Velniciuc, Ion Arcudeanu, Delia Nartea, Monica Ghiuţă, Mihai Niculescu, Daniela Ioniţă, Alina Teianu, Gh. Pufulete. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Regia muzicală: George Marcu. Regia artistică: Vasile Manta. Realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth.
Data difuzării în premieră: duminică 25 ianuarie 2009, ora 19,00, Radio România Cultural.

difuzor-bun Ascultă Dimensiunea existenţei. Cinci personaje în interpretarea actorului Dorel Vişan

Reclame

«Discurs într-un ciorap»: Dramatizare de Puşa Roth după volumul «Confidenţe fictive» de Nina Cassian

Făcând parte dintr-un lung şir de dramatizări extrem de reuşite realizate de colega noastră Puşa Roth, această premieră absolută va fi difuzată sub genericul Spectacolele serii la Radio România Cultural, duminică, 26 august 2007, ora 19.00.


Trăirea pasională cenzurată de luciditate, vulnerabilitatea sentimentului, opusaroth-nina-cassian-teatru-radiofonic sensibilitate refugiată adesea în joc şi fantezie, anxietatea, absurdul, viziunea sarcastică exprimată uneori în forme suprarealiste caracterizează poezia Ninei Cassian, scriitoare stabilită din 1985 la New York. Un avangardism moderat poate fi identificat în poemele din volumul de debut La scara 1/1 (1947); în altele, Disciplina harfei (1964), Sângele (1967), Ambitus (1969), trăirea intelectuală devine prevalentă, potenţând sentimentul dar fără a ajunge la un livresc excesiv. Loto-poeme (1972), dedicate copiilor, sunt un exerciţiu lingvistic şi imaginar. Poeta inventează cuvinte, cultivând nonsensul şi caricaturalul, cu un rezultat încântător.
Starea poetică este în mod esenţial una muzicală, capacitatea asociativă excepţională conducând-o la inventarea unei limbi personale, vis al tuturor poeţilor: limba spargă, în care combină cuvinte cu sonoritate românească, obţinând efecte poetice noi.
Proza Ninei Cassian este o lungă confesiune la persoana întâi, scrisă în tonul unei sincerităţi „reci”, o proză de introspecţie şi autoanaliză, în care rememorarea trăirilor, tribulaţiile erotice, anotimpurile vieţii, cenzura aşezată de inteligenţa care refuză excesul, melancolia sunt temele predilecte. Apar şi aici motive binecunoscute din poezia Ninei Cassian: marea, florile, vântul, măştile, oglinda etc.
După Confidenţe fictive (1976), Puşa Roth a realizat un scenariu radiofonic cu o compoziţie unitară, creând legăturile necesare care asigură continuitate dramatică între texte şi fragmente de texte din volum. Este o admirabilă confesiune despre aspiraţiile la vârste diferite, imperfecţiune şi efortul de a-ţi asuma lucid propriile gesturi şi trăiri.

pusa-roth-nina-cassian-ruxandra-sireteanu

Discurs într-un ciorap este un text ideal pentru un recital actoricesc complex, de mare dificultate. Cu o largă paletă expresivă, intrând abil şi eficient în acest joc studiat, Ruxandra Sireteanu face aici un rol excepţional, în regia artistică a lui Vasile Manta, cu muzică originală de George Marcu. Regia de studio: Janina Dicu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru.

Costin Tuchilă, „Radio România”, nr. 142 (542), joi 16 august 2007, p. 9

 

Scrisoare de la Nina Cassian

Ascultă Discurs într-un ciorap

Ascultă duminică 29 noiembrie 2009, la ora 19,00, la Radio România Cultural Discurs într-un ciorap cultural.srr.ro

Succese ale teatrului radiofonic românesc: «Albă ca Zăpada», poveste muzicală de Puşa Roth şi Cristian Matei, calificată în Antalya

Albă ca Zapăda, poveste muzicală de Puşa Roth şi Cristian Matei după basmul omonim de Fraţii Grimm, difuzată în 21 mai a.c. la Radio România Actualităţi, în seria „Noapte bună, copii!”, proiect iniţiat de Simona Vasiliu şi Mihnea Chelaru, s-a calificat în finala Concursului de programe radiofonice organizat de RTR Radio (Radioteleviziunea Turcă) şi UER, în cadrul secţiunii de spectacole radiofonice pentru copii, care va avea loc în Antalya, în perioada 24 – 27 octombrie 2007.
Ideea a fost de a oferi micilor ascultători, într-o durată minimă, de zece minute, o versiune concentrată, în versuri, a binecunoscutului basm, reţinând episoadele principale, ceea ce reprezintă fără îndoială o performanţă.


Spectacolul este o mică bijuterie radiofonică. Textul Puşei Roth, de un relief stilistic aparte, se întâlneşte cu muzica inspirată a tânărului compozitor Cristian Matei: refrene cantabile, uşor de reţinut, foarte bine armonizate, laitmotive expresive atât prin conţinutul melodic cât şi prin orchestraţia plină de culoare, fraze muzicale de trecere care susţin eficient atmosfera.
Regia artistică aparţine lui Mihnea Chelaru. Delia Nartea (Albă ca Zăpada), Mihai Dinvale (Povestitorul), Ruxandra Sireteanu (Împărăteasa), Daniela Ioniţă (Oglinda), Cristian Iacob, Eugen Cristea, Bogdan Caragea (Piticii, ultimul şi în rolul Prinţului) interpretează admirabil această poveste muzicală: naturaleţe, sinceritate în exprimarea artistică, personaje bine reliefate prin intonaţie şi timbru şi mai ales muzicalitate.

„Universul Radio”, 18 octombrie 2007

penita stilouCiteşte aici

Albă ca zăpada, poveste muzicală de Puşa Roth şi Cristian Matei după Fraţii Grimm

pusa-roth-cristian-matei-daniel-orehov-alba-ca-zapada-romana-engleza-noapte-buna-copii

© puşa roth (text), cristian matei (muzică),  daniel orehov (trad. engleză), radio românia

difuzor-bun Ascultă Albă ca zăpada

difuzor-bunAscultă în luna noiembrie 2009 Albă ca zăpada pe www.eteatru.ro (v. pag. Program)

Poveste muzicală de Puşa Roth şi Cristian Matei la Radio România Actualităţi: «Motanul încălţat»

În cadrul emisiunii Noapte bună, copii!, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită să ascultaţi în premieră luni 21 iulie, la ora 20,50, Motanul încălţat, poveste muzicală de Puşa Roth şi Cristian Matei. Regia artistică: Mihnea Chelaru.

pusa-roth-puss-on-boots1

În distribuţie: Eugen Cristea, Mircea Albulescu, Ruxandra Sireteanu, Ionuţ Chivu, Delia Nartea, Daniela Ioniţă. Grupul coral, din Corul de Copii Radio, este alcătuit din Adelina Dora Mandica, Anca Iuliana Pătru, Ileana pusa-roth-gustave-dore-basm-gravura2Alexandra Popescu. Dirijor: Voicu Popescu. Regia de studio: Janina Dicu. Producător: Simona Vasiliu.

Pornind de la binecunoscutul basm al lui Charles Perrault (1628 – 1703), Puşa Roth a realizat un inspirat scenariu în versuri şi proză, ideal pentru un muzical destinat copiilor.
Sinteza întregii poveşti, într-un text scurt (durata emisiunilor Noapte bună, copii! este de maximum 10 minute), are un relief teatral aparte prin modul de a conduce acţiunea, reţinând episoadele principale, de a o comenta, prin expresivitatea şi muzicalitatea versurilor.
Cântecele şi aranjamentele muzicale ale lui Cristian Matei sunt, stilistic, de o factură mai puţin obişnuită, folosind inflexiuni specifice muzicii de jazz, totul însă la nivelul de accesibilitate dorit în context. A rezultat o poveste muzicală modernă, captivantă prin ritm, culoare, stil.

pusa-roth-eugen-cristea-motanul-incaltat1

În rolul principal, Eugen Cristea conferă o interpretare excelentă personajului, prin particularităţile intonaţiei, printr-o frazare foarte expresivă, care conturează plastic trăsăturile eroului de basm. Folosirea grupului coral s-a dovedit, şi ea, foarte inspirată.
Anul trecut, Albă ca zapăda, poveste muzicală aparţinând aceloraşi autori, Puşa Roth şi Cristian Matei (data difuzării în premieră: 21 mai 2007), s-a clasat între primele cinci producţii de gen din Europa, la Concursul de programe radiofonice organizat de RTR Radio (Radioteleviziunea Turcă) şi Uniunea Europeană Radio, care a avut loc în Antalya, în perioada 24–27 octombrie 2007.

Tudor Cristian, Amos News, sâmbătă 19 iulie 2008

difuzor-bun Ascultă Motanul încălţat

difuzor-bun Ascultă în luna decembrie 2009 Motanul încălţat pe www.eteatru.ro (v. pag. Program)

Un spectacol-eveniment: «Moartea lui Ivan Ilici» de Puşa Roth după Tolstoi

pusa-roth-tolstoi-moartea-lui-ivan-ilici-teatru-radiofonicTransformarea nuvelei Moartea lui Ivan Ilici de L. N. Tolstoi în piesă de teatru este o întreprindere care nu se află la îndemâna oricui. După Mantaua de N. V. Gogol (2004), Puşa Roth a realizat în 2006 un scenariu excelent, prin dramatizarea acestei nuvele conservând atât atmosfera, caracteristicile stilistice, cât şi modalitatea specifică lui Tolstoi de a construi personajul principal.
Nimic din spiritul prozei lui Tolstoi nu a fost trădat în piesa Puşei Roth, care a conferit relief dramatic apreciabil acestui text antologic. Spectacolul Teatrului Naţional Radiofonic a reprezentat, la premiera din 26 februarie 2006, un eveniment. Regizorul Cristian Munteanu a construit un spectacol de rară acurateţe stilistică, în care frământările personajului principal, evoluţia lui psihologică, atmosfera rusească dar şi caracterele celorlalţi eroi sunt reconstituite într-un mod exemplar.

pusa-roth-moartea-lui-ivan-ilici-mihai-constantin-tolstoi-capodopera-inregistrare
În rolul lui Ivan Ilici îl puteţi asculta pe Mihai Constantin, care realizează o compoziţie de mare profunzime, alături de Ruxandra Sireteanu (Praskovia Fiodorovna), la rândul ei cu un joc de mare rafinament artistic. Din distribuţie fac parte: Eusebiu Ştefănescu, Petre Moraru, Ştefan Velniciuc, Gavril Pătru, Delia Nartea, Valentin Uritescu, Claudiu Istodor, Ion Siminie, Constantin Dinulescu, Petre Nicolae, Ion Arcudeanu, Aurelian Georgescu, Gh. Pufulete. Cu participarea preotului Cristian Deheleanu de la Biserica Sf. Gheorghe cel Vechi din Bucureşti. Muzica originala îi aparţine lui George Marcu, regia tehnică: Mihnea Chelaru, regia de studio: Janina Dicu. Redactor: Costin Tuchilă. Producător: Vasile Manta.

Caracterul excepţional al faptului obişnuit, inconsistenţa şi inutilitatea vieţii, complicaţiile uneori absurde ale vieţii conjugale, întrezărirea eliberării şi a mântuirii spirituale prin moarte sunt teme frecvente în proza lui Lev Nikolaevici Tolstoi, în romane dar mai ales în nuvele.
Moartea lui Ivan Ilici, din 1885, care precede Sonata Kreutzer (1887) şi Părintele Serghie (1889, publicată postum în 1911), este una dintre capodoperele scriitorului rus şi a nuvelisticii universale. Povestirea este reprezentativă pentru modalitatea lui Tolstoi de a transforma o viaţă obişnuită, desfăşurată în cadre previzibile, în care falsitatea şi ipocrizia semenilor devine treptat apăsătoare, în revelaţie metafizică. Aceasta este de fapt cheia de înţelegere a unei nuvele excepţionale prin perspectiva psihologică şi tensiunile limbajului interior.

Tudor Cristian, Amos News, sâmbătă 29 noiembrie 2009

penita stilou
Citeşte aici
Puşa Roth
Moartea lui Ivan Ilici, dramatizare după nuvela lui Lev Tolstoi

© Puşa Roth 2006
Ascultă aici

Ascultă Moartea lui Ivan Ilici joi 4 februarie 2010, ora 19,00, la Radio România Cultural şi sâmbătă 6 februarie 2010, ora 13,15, la Radio România Internaţional.

difuzor-bunAscultă în luna noiembrie 2009 Moartea lui Ivan Ilici pe www.eteatru.ro (v. pag. Program)

Ascultă în luna septembrie 2010 Moartea lui Ivan Ilici pe eteatru.ro

«Doctorul zburător» de Molière, traducere şi adaptare de Puşa Roth

 

pusa-roth-moliere-le-medecin-volant

Clasic prin examinarea şi valorificarea tipologiei umane, clasic prin viziune, totodată Molière, spirit independent, încalcă regulile cu acea superbă candoare, specifică geniilor în plin secol al canoanelor.
Tipuri şi caractere, personaje ale căror nume au devenit substantive comune, sinonime cu tot atâtea trăsături şi comportamente umane, situaţii antologice pentru definirea unei tipologii, replici memorabile, gestică şi mimică pe măsură, toate se regăsesc în multe dintre cele 36 de piese în versuri sau în proză scrise de Molière.
Publicată abia în ediţia de Opere complete din 1819, îngrijită de Viollet-le-Duc, satira Le Médecin volant (Doctorul zburător), jucată la Paris, în 18 aprilie 1659, constituie „un remarcabil exerciţiu de tehnică actoricească; intrări şi ieşiri rapide din scenă, deghizări multiple şi aproape simultane într-un ritm alert.” (Luminiţa Petrulian, Molière, Tartuffe, texte comentate, Bucureşti, Editura Albatros,1987). Titlul pare împrumutat de la Dominique Lanni, iar subiectul de la Edmé Boursault (1638 – 1701), care va ataca Şcoala nevestelor într-o comedie intitulată Portretul pictorului sau Critica Şcolii nevestelor, stârnind replica lui Molière din L’Impromptu de Versailles. Între Doctorul zburător şi Amorul doctor sau Doctor fără voie există numeroase similitudini. Molière nu a ascuns niciodată faptul că a împrumutat teme şi situaţii, afirmând că: „Je prends mon bien où je le trouve.” („Îmi iau bunul de unde îl găsesc.”) Înaintea lui Molière, Montaigne declarase: „Je ne compte pas mes emprunts, je les pèse.” („Nu-mi număr împrumuturile; le cântăresc.”)
Influenţa tehnicilor commediei dell’arte, bine asimilate de la partenerul italian al lui Molière, Tiberio Fiorelli, cunoscut pentru Scaramouche, se resimte şi aici, ca şi în Sganarelle sau Încornoratul închipuit (1660) sau în alte comedii. Într-o listă de eroi celebri ai teatrului comic universal, de la farsa populară la commedia dell’arte sau la comedia de moravuri ori la satiră, numele acestui personaj burlesc, grotesc, ridicol – Sganarelle – este creat de Molière după verbul italian sgannare, care înseamnă „a trezi la realitate, a arăta adevărul”. Personaje cu acest nume apar în mai multe comedii de Molière: Doctorul zburător, Sganarelle, Şcoala bărbaţilor, Căsătorie cu de-a sila, Amorul doctor, Don Juan, Doctor fără voie. Făcând abstracţie de starea socială diferită a unora dintre eroii cu acest nume şi de contextele în care evoluează, o oarecare similitudine tipologică ar putea fi găsită, dar ea nu este de natură să ducă la concluzii semnificative. Situaţia este curentă la Molière: personaje cu acelaşi nume întâlnim în multe dintre piesele sale, fapt de altfel frecvent în dramaturgia secolului al XVII-lea şi a celui următor. Rămâne de văzut dacă în această privinţă, a numelor care fixează caractere, avem sau nu de-a face cu influenţa commediei dell’arte, pentru că tipurile nu sunt atât de exact delimitate. În mod sigur, tradiţia farsei populare franceze era încă foarte puternică.
Molière scria într-un ritm ameţitor. Piese mai mult decât notabile se succed cu repeziciune. Nici una nu pare însă scrisă în grabă, nici măcar aceste piese mici, într-un act, ca Doctorul zburător. Tema doctorului fără voie, isteţ, farseur şi şarlatan, prin care se satirizează medicina şi medicii vremii, este curentă la Molière. În Doctor fără voie (1666), dramaturgul reia tema folosită în farsa scrisă cu cinci ani în urmă, Legătura de vreascuri sau Doctor de nevoie, al cărei subiect era extras dintr-un fabliau, mică poveste medievală în versuri, specifică literaturii franceze, Le Vilain mire (Ţărănoiul ajuns doctor), text anonim din secolul al XIII-lea. Tipul ţăranului liber din provinciile nordice ale Franţei devenise frecvent în literatura secolului al XIII-lea. Cuvântul vilain era rezervat mai ales în fabliaux-uri şi în snoave ţăranului care cultiva de toate cu sagacitate, însurat şi cu o familie mai mult sau mai puţin numeroasă.

pusa-roth-moliere-le-medecin-volant-doctorul-zburator-sganarelle-commedia-dellarte-sgannare-teatru-farsa-satira-fabliaux-le-vilain-mire
Teatrul Naţional Radiofonic a înregistrat în această vară farsa Doctorul zburător în traducerea şi adaptarea inspirate ale Puşei Roth. Regia artistică îi aparţine lui Vasile Manta, care a alcătuit o distribuţie excepţională: Mihai Mălaimare, Mircea Albulescu, Ion Haiduc, Marius Rizea, Delia Nartea, Anne-Marie Ziegler, Mihai Niculescu.
Redactor: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia muzicală: George Marcu. Noua premieră a TNR va fi difuzată sâmbătă 13 septembrie, la ora 23,00, la Radio România Actualităţi.

pusa-roth-moliere-le-medecin-volant-studio-mihai-malaimare-vasile-manta-farsa-sganarelle

În studioul „Mihai Zirra” al Radiodifuziunii, la înregistrarea spectacolului Doctorul zburător: Mihai Mălaimare, Costin Tuchilă, Anne-Marie Ziegler, Mihai Niculescu, Ion Haiduc, Vasile Manta

Elementele caracteristice ale comediilor şi ale tipologiei personajelor moliereşti, ale contextului epocii se regăsesc în versiunea regizorului Vasile Manta, dinamică, subtilă, plină de efecte neaşteptate şi totodată cu un remarcabil echilibru compoziţional. Replicile scânteietoare ale lui Molière, într-o foarte bună traducere, care conservă farmecul limbajului şi trăsăturile stilistice, sunt reliefate pregnant de jocul actorilor, în care se simte bucuria întâlnirii cu un text clasic fermecător. Cu mijloace radiofonice diverse, cu rară virtuozitate (de la schimbarea vocii cu o abilitate extraordinară la planurile atent studiate şi poantele de efect, savuroase, păstrând unitatea stilistică a limbajului), Mihai Mălaimare realizează un rol memorabil în Sganarelle. Mircea Albulescu conturează un Gorgibus care sub aparenţa senilităţii îşi ascunde şiretenia. Personaje expresive creează Ion Haiduc (Gros-René), Marius Rizea (Valère), Mihai Niculescu (Un avocat). Cele două tipuri feminine, Sabine şi Lucille sunt caracterizate eficient şi plastic de Delia Nartea şi Anne-Marie Ziegler.
Noua premieră a TNR va fi difuzată sâmbătă 13 septembrie, la ora 23,00, la Radio România Actualităţi.
În încheiere, un fragment din Doctorul zburător de Molière, în traducerea Puşei Roth:
Sganarelle: Trebuie să vă mărturisesc că atunci când bolnavii nu vor să urmeze sfatul medicului şi când cad pradă disperării, ce…
Gorgibus: Domnule doctor, umilul dvs. servitor. Vă cer o favoare.
Sganarelle: Despre ce e vorba domnule? Doriţi să vă fac vreun serviciu?
Gorgibus: Domnule, tocmai l-am întâlnit pe fratele dvs., care este distrus din cauza întâmplării cu fiolele…
Sganarelle: E un nemernic, domnule Gorgibus.
Gorgibus: Iar eu vă spun că este disperat că v-a supărat.
Sganarelle: E un beţiv, domnule Gorgibus.
Gorgibus: Hei, domnule, vreţi să-l aduceţi la disperare pe bietul băiat?
Sganarelle: Nu-mi mai spuneţi nimic. Remarcaţi lipsa de pudoare a acestui nemernic care v-a căutat pentru a vă ruga să ne împăcăm. Vă rog să nu-mi mai vorbiţi despre el.
Gorgibus: Pentru numele lui Dumnezeu, domnule doctor! Faceţi asta de dragul meu. Dacă sunt capabil să vă oblig la un asemenea gest, o voi face din toată inima. Mi-am luat acest angajament.
Sganarelle: Nu mă mai rugaţi cu atâta insistenţă, căci am făcut un jurământ să nu-l iert niciodată. (Pauză. Oftează.) Bine, m-aţi înduioşat. Îl iert.Vă asigur că asta mă enervează foarte tare, dar am să mă împac cu el ca să vă fac plăcere. Adio, domnule Gorgibus.
Gorgibus: Domnule, umilul dvs. servitor! Merg să-l caut pe acest sărman băiat pentru a-i da vestea cea bună.”

 

Tudor Cristian, Amos News, miercuri 3 septembrie 2008

Citeşte aici

doctorul-zburator-moliere-traducere-pusa-roth

© puşa roth

Ascultă aici

Doctorul zburător

difuzor-bun Ascultă în luna decembrie 2009 Doctorul zburător pe www.eteatru.ro (v. pag. Program)

Femeia şi copacul (IV)

Am cunoscut o femeie, o disperată care voia cu tot dinadinsul să pară ceea ce nu este în realitate. Stăruinţa dar şi străduinţa ei m-au făcut să mă uit mai atent la oameni, să încerc să înţeleg mai bine şi mai repede nevoile lor. Nu mi-am propus aceasta pentru că aş avea vreo putere sau leacuri contra acestei afecţiuni – fiindcă este aproape o boală, să vrei să fii ceea ce nu eşti în realitate –, ci pentru a mă putea apăra de propriile-mi porniri nesăbuite, acelea de a dori să fiu altceva sau altcineva. Femeia umblă de parcă ar căra greul lumii pe umeri şi tot timpul, sau aproape tot timpul pare că o preocupă soarta lumii. De aceea citeşte, studiază, încearcă să pătrundă tainele unor meserii pentru care unii se străduiesc o viaţă.

Corneliu Baba, Portret de femeie, 1950

Uneori femeia chiar nimereşte cu leacurile pe care le recomandă, sau poate că bunul Dumnezeu ne iartă pentru greşelile noastre, dar nenorocirea este că de o vreme chiar crede că deţine adevăruri fundamentale. În dorinţa ei de a fi ceea ce nu este, femeia nu prea observă trecerea anotimpurilor, nu prea observă că lumea se schimbă în jurul ei, fiindcă nu are decât un gând: să treacă pe numele bărbatului alături de care stă de destul de mulţi ani.
Jupânul, aşa cum îl alintă femeia, nu are gânduri de însurătoare, e mai bine aşa, mai modern. Însă el, Jupânul, nu mai este ce a fost în urmă cu ani, deoarece femeia, în simplitatea ei omenească dar suficient de vicleană l-a făcut să o ia ca reper. Ea dictează modul de viaţă, prieteniile, relaţiile cu lumea. Jupânul repetă mecanic ceea ce ea susţine că ar fi adevărat. Om al dracului, Jupânul îşi mai aduce aminte, din când în când, de anii frumoşi ai tinereţii şi mai dispare uneori – din ce în ce mai rar – din raza de influenţă a femeii. Ea se preface că nu bagă de seamă, de teamă ca Jupânul să nu plece definitiv. De aceea femeia a luat calea bisericii să se roage ca inima bărbatului să se înmoaie şi să spună Da. Femeia a cucerit mintea bărbatului fiindcă el, Jupânul nu uită să spună ori de câte ori este la încurcătură, că femeia are mare dreptate. În dorinţa ei de a fi ceea ce nu este, femeia nu cred că a observat în tot acest răstimp că a trecut vreodată pe lângă un copac, fiindcă în lumea ei nu pot încăpea copacii.

20 ianuarie 2009

Puşa Roth