Femeia şi copacul (II)

Piet Mondrian, Copac roşu

Răutatea are miros precum coteţele de porumbei, iar oamenii răi te pândesc să-ţi transmită mirosul, să te ameţească, să te molipsească. Nimic nu se ia mai uşor ca răul. Este un miros pe care nu-l mai simţi după ce te contaminezi. Căile şi mijloacele de contaminare sunt diferite, perverse şi nu poţi – de cele mai multe ori – să le dibuieşti, să te fereşti, sau măcar să te ascunzi pentru o vreme, sperând că poate, poate, ai scăpat. Uneori, chiar dacă nu eşti slab de înger, te provoacă să te urci să prinzi porumbeii în cuib, iar tu, fără să realizezi, tentat ca orice om care nu adulmecă, ai intrat în imperiul mirosului şi, aproape cu voia ta, eşti victimă sigură. Mirosul de coteţ de porumbei ţi s-a prins de haine, de carne, de suflet şi, ca să poţi scăpa, trebuie să te arunci din coteţ, chiar dacă o vreme vei şchiopăta din pricina căzăturii. Oamenii răi se deghizează în porumbei până te duc în cuib şi, odată ajunşi lângă ei, te umplu de miros. Cum să zbori? Tu nu poţi să-ţi întinzi aripile fiindcă eşti victimă! Victimă de coteţ! Adevăraţii oameni, fragilii porumbei ai păcii sunt în pericol de moarte, fiindcă răul are aripi mari şi puteri uriaşe.

27 nov. 2006

Când am scris această tabletă aveam picioarele frânte iar mirosul  aproape că mă sufocase, dar astăzi am realizat – oare a câta oară? – că mirosul s-a înteţit, iar răniţii au ajuns în colonia singurătăţii. Mă tot întreb cât timp va mai trece până când fragilii porumbei răniţi îşi vor deschide aripile? Este un lucru demult ştiut: speranţa moare ultima.

Puşa Roth

Anunțuri

2 gânduri despre „Femeia şi copacul (II)

  1. Stimata Doamna, Pusa Roth> Pitter Selerss , vorbea in filmul Petrecerea , ( T V R 2 – in seara asta, ) despre un proverb indian ” Sa ai nevinovatia copilariei si intelepciunea batrinetii ” Stiti ca intre Rai si Iad mai e un loc de mijloc : Purgatoriul (cuvint imposibil pentru ortodocsi si agreat de catolici ) Daca nevinovatia copilariei, ne-ar conduce toata viata si toate caracterele ar fi la fel, cred ca ar fi pe pamint , numai rai . Invatam din vicisitudinele si rautatile ce trec peste noi , toata viata , fiecare cadere si suferinta , il face pe Dumnezeu sa aiba mila de noi si ne mai strecoara in suflet un pic de intelepciune Nimic nu se aseamana -Traim intr-o mare varietate de caractere , de zile , de experiente urite , suferinte , fericiri si exaltari toate ne marcheaza si ne transforma Vorbeam de Purgatoriu – linia linistita a asteptarii , intre bine si rau – echilibrul si multumirea pentru cit avem Asta se face cu experienta unei vieti traite printre cei buni si cei rai experienta prelucrata in creuzetul din creierul fiecaruia si care in final , se cheama intelepciune De fapt , fiecare suntem intr-o asteptare tacita ,fiecare avem o nemultumire ascunsa -dorim altceva decit avem CE ? Vom vedea cind vom trece Dincolo – locul cu multumire satietate pentru toate , , fara invidie , egoism si pizmuire Nu-i asa ca viata e frumoasa , daca stii din ce pom sa culegi fructele intelepciunii?

  2. Am să vă răspund cu un citat din romanul „ Ion” de LIviu Rebreanu privitor la relaţia Omului cu lumea şi cu el însuşi: „Niciun paradis nu e frumos ca acela pe care şi-l zugrăveşte omul în sufletul său. Raiul unuia poate să fie iadul altuia. Fericirea e clădită de închipuirea fiecăruia şi fiecare şi-o potriveşte ca o haină. Poate eu sunt croitor prea neîndemânatic. Şi poate că, din pricina aceasta, niciodată n-o să-mi găsesc haina râvnită…”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s