Femeia şi copacul (I)

foto-copac-grecia

Dacă gândurile s-ar transmite, lumea ar fi într-un război permanent sau într-o tăcere absolută. Sau, cine ştie, mintea omenească ar inventa filtre, capcane, gânduri ascunse de altele, într-o învălmăşeală pe care nimeni n-ar mai înţelege-o. Vă închipuiţi ce repede s-ar şti cum şi ce invenţie a mai născocit cutare, ce gândesc marile puteri despre celelalte ţări, ce promisiuni fără acoperire se fac? Am fi oare mai bogaţi, mai săraci, mai liniştiţi sau mai neliniştiţi ca oricând? Ea citise de curând un articol despre gâlceava gaiţelor – un fel de parlamentari ai pădurii – şi pe loc se gândi ce minunat ar fi să ştie numai cei de-o teapă cu tine ce vorbeşti. Dacă s-ar citi gândurile, cine ar mai putea avea micile lui secrete? Cred că ar fi o tristeţe infinită, oftă ea. Stătea pe marginea ferestrei, atârnându-şi privirea de copacul ce aproape năvălise în casă, şi un gând năstruşnic îi trecu  prin minte: dacă copacul acesta învaţă să vorbească, oare ce fel de conversaţie am putea duce? O să mă întrebe  de libertatea de opinie? De preţuri? O fi curios de ce sunt oamenii din ce în ce mai trişti? De ce tinerii pleacă, de ce pensionarii – majoritatea – au devenit umbre? O să vrea să afle de ce sistemul sanitar este o ruină, de ce stau oamenii la cozi pentru medicamente compensate, de ce învăţământul este aproape o figură de stil? Ce înseamnă mileniu şi ce noutăţi mai poate aduce el? O fi mai bun sau mai rău decât celelalte? Va dori să afle dacă politica e politică? Dar dacă pune întrebări despre politicieni şi despre averile lor apărute ca frunzele primăvara sau ca melcii după ploaie?  Poate vrea să-l duc la Parlament? Dacă stau să mă gândesc bine cred că s-ar mai găsi loc pentru un copac! Femeia era neliniştită şi-şi făcea o mie de gânduri. Oare ce ar putea să o întrebe copacul? Deodată se răsuci pe pervaz – locul de conversaţie – şi un zâmbet îi lumină chipul. Găsise în sfârşit răspunsul. O să vorbim – ea şi copacul – despre iubire. Se întristă însă şi îndoiala îşi făcu loc în inima ei. Despre iubire…? Păi ce, copacii ştiu să iubească? Şi cine mai are timp de iubire când ura ne-a pătruns oasele?! Simţi deodată o atingere uşoară pe mână şi privi cu surprindere în jurul ei. Copacul îşi plimba frunzele uşor, legănat, de parcă încerca să-i şteargă îndoiala. În acel moment a îngenuncheat-o un gând: dacă copacii iubesc?

Scris în nopţile de tranziţie, 22 nov. 2006

Puşa Roth

Anunțuri

8 gânduri despre „Femeia şi copacul (I)

  1. Eu cred că iubirea ne păstrează verticali, chiar dacă în fiecare clipă ne îndoim de ceva, de cineva sau chiar de noi înşine. Mulţumesc!

  2. Vă amintiţi, desigur, proverbul: „dacă dragoste nu e, nimic nu e.” Deşi, după părerea mea, iubirea este suma „dragostelor” noastre.

  3. desigur dar tot acum imi amintesc si de „paradoxul iubirii” al lui Bruckner si de acolo incoace, inspre ziua de azi, ma-ncep a ma indoi si de iubire.. conceptualizarea si intelegerea ei in ziua de azi e mai mult decat o suma si mai putin decat o reducere la singularitate.. oneori ma gandesc ca melancolia si iubirea iubirii ajung pentru o viata indestulatoare, cand ai in fata oameni care nu stiu iubi precum „Copacul”… si iubirea iubirii e o ramura ;)

  4. Noi, oamenii suntem suma „ideală” a contradicţiilor, după părerea mea. Fericirea este la îndemâna tuturor… dar foarte puţini au răgazul să se bucure de această stare simplă şi necostisitoare. Poate că acesta ar fi un răspuns îndestulător pentru Omul melancolic, singuratic şi trist care caută un alt punct de sprijin, o justificare :„Un Dumnezeu n-are dreptul să aibă sentimente ordinare. El caută Adevărul, nu mici bucurii triviale.”

    Pascal Bruckner (Copilul divin)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s