Un basm neconvenţional: «Spaima zmeilor» de Puşa Roth

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în fiecare duminică, la ora 9.00, pe postul România Actualităţi, piese pentru copii şi adolescenţi, continuând o tradiţie strălucită. Repertoriul bogat, diversitatea de stiluri, abordarea unor scriitori clasici din literatura de gen dar şi a lucrărilor unor autori contemporani reprezintă o modalitate sigură de a-i atrage spre teatru pe cei mai mici ascultători.
Funcţia educativă, formarea gustului artistic într-o lume din ce în ce mai puţin preocupată de acest aspect fundamental, invadată de kitsch, sunt cerinţe îndeplinite exemplar de redacţia de specialitate a Radiodifuziunii. Este notabil faptul că această preocupare se bucură de atenţia cuvenită, audienţa fiind, din câte ştim, ridicată. Cu atât mai mult cu cât teatrul radiofonic reuneşte actori de primă mărime şi are posibilitatea de a realiza montări remarcabile.
Spectacolul modern a părăsit formula tradiţională cu povestitor sau comentator al acţiunii, naraţiunea dramatizată, ceea ce nu înseamnă că accesibilitatea lui în raport cu…

View original post 570 more words

Nuferii lui Monet

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Claude Monet, Nuferi, 1908

Dintre toate plantele acvatice, nimfeaceele sunt cele mai încărcate de simboluri, din timpuri străvechi. Floarea de nufăr a fost interpretată ca imagine a purității și a împăcării sufletești, simbol al puterilor creatoare, al nemuririi, fiind legată de o întreagă mitologie a regenerării. Pentru vechii egipteni, nufărul era asociat cu mitologia solară, crezându-se că soarele a răsărit dintr-o floare de nufăr. Legenda era într-un fel asimilată semnificațiilor bogate ale simbolului acvatic, ca sursă a vieții. Bogăția cromatică a nimfeaceelor nu reprezintă un impediment în interpretarea ei simbolică, deși, desigur, floarea albă râmâne exponențială pentru ideea de puritate și forță naturală. Parfumul florii este considerat afrodisiac. Culorile florilor acestor plante acvatice variază de la albul pur la violet, în tonuri pale sau aprinse. Există specii diferite după culoare: nuferi roz, galbeni, violet, cu nuanțe diferite care dau tot atâtea denumiri.

Diferența dintre nufăr și lotus, plante înrudite, nu…

View original post 811 more words

„Mantaua”, după N. V. Gogol, în premieră la Teatrul Naţional Radiofonic. Dramatizare de Puşa Roth, în regia lui Cristian Munteanu

pusa-roth-mantaua-teatru

S-ar fi putut crede că, odată cu apariţia teatrului de televiziune, în care mijloacele auditive se conjugă cu cele vizuale, spectacolul radiofonic, mizând doar pe expresia vocii actorului şi pe efecte sonore şi muzică, îşi va pierde audienţa. Dar nu s-a întâmplat aşa. Există milioane de auditori care au rămas fideli teatrului radiofonic. Păstrându-şi avantajul de a putea alcătui, pentru fiecare piesă, distribuţiile antologice, acesta şi-a perfecţionat în ultimii ani, până la virtuozitate, mijloacele specifice.

Utilizarea unei ilustraţii muzicale din ce în ce mai rafinate, a unor efecte sonore sugestive, la care se adaugă virtuţile expresive foarte nuanţate ale vocii umane, conferă teatrului radiofonic o putere de seducţie şi un farmec aparte.

gogol-la-kiev-portret-de-f-miller

Gogol la Kiev. Portret de F. Miller

În ce mă priveşte, urmăresc cu consecvenţă spectacolele transmise duminică şi luni seara pe canalul Radio România Actualităţi. La sfârşitul săptămânii trecute, Teatrul Naţional Radiofonic ne-a oferit prilejul să ascultăm, în premieră, o excelentă dramatizare a celebrei nuvele Mantaua de N. V. Gogol, datorată Puşei Roth. Surmontând puţinătatea dialogului din creaţia clasicului rus, Puşa Roth a izbutit, fără a trăda originalul, dimpotrivă, potenţându-i sensurile profunde, să ne sugereze un întreg univers uman şi să ofere partituri generoase interpreţilor.

La rândul său, experimentatul regizor Cristian Munteanu a concentrat toate mijloacele genului pentru a transmite umilinţa la care e supus eroul lui Gogol, Akaki Akakievici, deopotrivă universul fantastic în care se desfăşoară răzbunarea sa postumă. Portretul micului funcţionar, obiect al batjocurii unora şi al compătimirii altora, e schiţat din capul locului, printr-un reuşit schimb de replici al personajelor secundare.

regizori-romani-cristian-munteanu

Cristian Munteanu

Un cor interpretând cântece ruseşti contribuie la realizarea atmosferei în care vieţuieşte şi copiază acte Akaki Akakievici, pentru care o nouă manta devine obsesie şi ideal de viaţă. Interpretarea acestui rol a înscris în palmaresul lui Virgil Ogăşanu, aflat într-o etapă fastă a carierei sale, o nouă creaţie de referinţă. Vocea sa nuanţează profund modul în care Akaki Akakievici suportă umilinţele colegilor săi de birou, ca şi felul în care devine inflexibil în demersul pentru a-şi recupera mantaua furată.

Este încărcată de semnificaţii discuţia cu înaltul personaj, în urma căreia eroul este învins, lovit în idealul de a-şi recăpăta mantaua, şi-şi dă sufletul. Dar, dacă a murit umilit, Akaki Akakievici îşi ţese răzbunarea postumă într-o atmosferă fantastică.

Din vocea cu inflexiuni timide, Virgil Ogăşanu foloseşte tonuri imperative cutremurătoare, până când stafia lui – umblând prin Petersburg – izbuteşte să smulgă mantaua de pe umerii înaltului personaj. În 80 de minute, Virgil Ogăşanu – Akaki Akakievici parcurge un tragic destin uman, în confruntare cu o societate strâmb constituită. Întreaga distribuţie, destul de numeroasă, contribuie, bine îndrumată regizoral, la reuşita acestui spectacol radiofonic.

actori-mantaua-de-gogol-pusa-roth-teatru-la-microfon

Dar, din ansamblu, se disting cel puţin trei interpreţi. Mă refer la Mircea Albulescu, el dă viaţă sonoră, cu nuanţe adecvate, croitorului de cartier Petrovici, care îşi pune toată pasiunea şi priceperea în confecţionarea mantalei, vorbind despre tigheluri şi căptuşeală ca despre nişte fiinţe vii.

De asemenea, rolul gazdei lui Akaki, Agafia, prilejuieşte Tamarei Buciuceanu-Botez treceri încărcate de sensuri de la registrul comic la cel dramatic. În fine, Alexandru Repan conferă înaltului personaj toată insolenţa poziţiei sale sociale, pentru a realiza, în final, întreaga tragedie pe care a declanşat-o comportamentul său.

Eugen Comarnescu, „Cronica Română”, nr. 3368, joi 12 februarie 2004

Premiera spectacolului Mantaua, duminică 8 februarie 2004, ora 20.30, Radio România Actualităţi.

Fragmente din spectacol

Premieră «La Vulpea Roşie»

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Teatrul Naţional Radiofonic prezintă în premieră absolută La Vulpea Roşie, scenariu radiofonic de Puşa Roth, muzica: Gabriel Bassarabescu, regia artistică: Vasile Manta, cu Delia Nartea în rolul principal, alături de Mircea Albulescu, Cristian Iacob, Constantin Dinulescu, Ion Chelaru, Manuela Ciucur, Alina Teianu, Mihai Niculescu, Eugen Cristea, Ion Arcudeanu. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de montaj: Mirela Anton. Producţia şi coloana sonoră: Vasile Manta. Regia de studio: Janina Dicu. Spectacolul va fi prezentat luni 22 martie 2010, la ora 11,00, la barul Hotelului Majestic, în cadrul tradiţionalelor întâlniri „Ne auzim la Majestic”.

La Vulpea Roşie va fi difuzat sâmbătă 27 martie, la ora 23,30, la Radio România Actualităţi.

Pornind de la biografia vestitei Zaraza, cântăreaţă celebră din Bucureştiul interbelic, Puşa Roth a creat o poveste originală, alta decât cea cunoscută, adică dragostea dintre Zaraza şi Cristian Vasile. Aproape nimic din biografia, de altfel sumară şi acoperită de legendă, a Zarazei nu…

View original post 478 more words

La Vulpea Roşie

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Pornind de la biografia vestitei Zaraza, cântăreaţă celebră din Bucureştiul interbelic, Puşa Roth a creat o poveste originală, alta decât cea foarte cunoscută, adică dragostea dintre Zaraza şi Cristian Vasile.

Recreând atmosfera bucureşteană a acelor vremi, autoarea propune un spectacol în cheie modernă, cu muzică originală de Gabriel Bassarabescu. Compozitorul a creat o muzică aparte prin formula melodică, ritmică şi armonică. Aceste cântece au toate atributele unor şlagăre.

La Vulpea Roşie, musical de Puşa Roth şi Gabriel Bassarabescu, este în pregătire la Teatrul Naţional Radiofonic. Premiera va fi programată la Radio România Actualităţi în luna martie. În distribuţie: Delia Nartea (Zaraza), Mircea Albulescu (Conu Iorgu), Cristian Iacob (George Barbu), Constantin Dinulescu (Ştefan), Ion Chelaru (Zane), Manuela Ciucur (Emilia), Alina Teianu (Ioana), Mihai Niculescu (Pianistul), Eugen Cristea (Coregraful), Ion Arcudeanu (Majordomul). Regia artistică: Vasile Manta.

Câteva imagini de la înregistrarea din Studioul T1, 9 februarie 2010

Delia Nartea

Cristian Iacob

View original post 28 more words

Scena ca o lume

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

Din experienţele actualei stagiuni: O coproducţie Teatrul Radiofonic – Teatrul „Bacovia”

pusa roth urmuz sambelan la viezuri suprarealism absurd fantastic bizar ileana berlogea teatrul bacau

Oamenii de teatru din întreaga ţară sunt într-o fierbinte goană după soluţii de natură artistică, dar şi financiară, pentru a duce mai departe viaţa artistică.

Coproducţiile între firme particulare şi teatrele subvenţionate au devenit un fapt curent în Capitală, mai puţin obişnuit este însă modul de realizare a coproducţiei dintre Teatrul Naţional Radiofonic şi un colectiv stabil, permanent, din ţară. Şi totuşi, şi această soluţie poate fi benefică pentru ambele colective. O dovadă convingătoare o constituie Şambelan la viezuri de Puşa Roth, numită chiar de autoare „fantezie dramatică după «Pagini bizare» de Urmuz”.

Aducerea pe scenă a ciudatului univers suprarealist, plin de ingeniozitate şi ironie al lui Urmuz, nu este o noutate. Cu câteva stagiuni în urmă, Cătălina Buzoianu ne-a dăruit la Teatrul Ţăndărică un spectacol cu debordantă imaginaţie, în care oamenii şi păpuşile şi-au dat întâlnire într-o îndrăgită…

View original post 329 more words

«Doctorul zburător» de Molière, traducere şi adaptare de Puşa Roth

Pusa Roth - Dincolo de curcubeu e lumea

pusa-roth-moliere-le-medecin-volant

Clasic prin examinarea şi valorificarea tipologiei umane, clasic prin viziune, totodată Molière, spirit independent, încalcă regulile cu acea superbă candoare, specifică geniilor în plin secol al canoanelor.
Tipuri şi caractere, personaje ale căror nume au devenit substantive comune, sinonime cu tot atâtea trăsături şi comportamente umane, situaţii antologice pentru definirea unei tipologii, replici memorabile, gestică şi mimică pe măsură, toate se regăsesc în multe dintre cele 36 de piese în versuri sau în proză scrise de Molière.
Publicată abia în ediţia de Opere complete din 1819, îngrijită de Viollet-le-Duc, satira Le Médecin volant (Doctorul zburător), jucată la Paris, în 18 aprilie 1659, constituie „un remarcabil exerciţiu de tehnică actoricească; intrări şi ieşiri rapide din scenă, deghizări multiple şi aproape simultane într-un ritm alert.” (Luminiţa Petrulian, Molière, Tartuffe, texte comentate, Bucureşti, Editura Albatros,1987). Titlul pare împrumutat de la Dominique Lanni, iar subiectul de la Edmé Boursault (1638 – 1701)…

View original post 996 more words