Dorel Vişan portretizează admirabil personajele din recitalul „Dimensiunea existenţei” – realizatori: Costin Tuchilă şi Puşa Roth –, cu un amplu registru de nuanţe, identificând totodată specificul stilistic al unui autor şi al unei epoci şi trecând cu mare uşurinţă de la o stare la alta, de la o situaţie existenţială la alta, de la atmosfera parodică, atât de pitorească şi plină de culoare din comedia aristofanescă la satira molierescă, de la drama psihologică din Woyzeck la comicul de situaţii din piesa lui De Filippo şi apoi la tragicomicul personajului Falstaff. În interpretarea sa, Trigeu pare un Don Quijote în mizerie, care aspiră să ajungă la Zeus şi să-i ceară socoteală pentru starea mizerabilă a grecilor, zburând călare pe un cărăbuş. Tartuffe este un joc de aparenţe, în culori subtile, cu o tehnică a persuasiunii exemplară din punct de vedere radiofonic. Umilinţa lui Woyzeck, „cel mai sărac dintre săraci”, personaj care ascunde însă resorturi psihice necunoscute, este jucată cu o tensiune cu totul specială, dând un relief aparte dramei de tip expresionist a lui Büchner. Scena din comedia lui De Filippo devine antologică prin plasticitatea dialogului dintre Filumena şi Domenico Soriano. Graniţa dintre comic şi tragic este foarte elastică, graţie resurselor de expresivitate atât de bogate ale lui Dorel Vişan. În viziunea sa, o lume întreagă pare turnată în Falstaff. Personajul shakespearean este în fond un actor care vrea să epuizeze, râzând grotesc, toate modelele umane.
Filed under: pusa roth dorel visan recital existenţa trigeu aristofan woyzeck filumena marturano falstaff tartuffe caracter tipologie virtuozitate expresionism grotesc | Tagged: aristofan, caracter, domenico soriano, dorel visan, eduardo de filippo, existenţă, falstaff, filumena marturano, george büchner, henric IV, moliere, pacea, psihologie abisală, recital, satiră, tartuffe, trigeu, virtuozitate, william shakespeare, woyzeck | 3 Comentarii »
