Anotimpurile sunt, și în artele plastice, temă constantă de inspirație, indiferent de modalitatea de exprimare, de la peisaj la compoziția alegorică. Dacă ar trebui să facem o ierarhizare sentimentală, vizând preferința pictorilor pentru un anotimp sau altul, demersul ar fi sortit eșecului. Respectând tradiția străveche a calendarului agrarian inclusiv când se opreau la peisaj, cei vechi se simțeau datori să înfățișeze plastic toate cele patru anotimpuri, iar modalitatea de a le surprinde aparținea de obicei matricei stilistice a epocii. Ciclul era așadar o temă convențională, numai că tratarea ei, în epoca manierismului și a barocului, a putut lua formele cele mai bizare, chiar șocante, de un vizionarism pe care modernii îl vor prelua în varii feluri.
Filed under: claude monet, giverny, impresie optică, impresionism, pictură universală, prerafaelit, renaștere, romantism pictură | Tagged: alegorie primăvară, arcimboldo, arcimboldo flora, armand guillaumin, baroc, camille pissarro, capete compuse, cele patru anotimpuri, claude monet, dante gabriel rosetti, flori primăvară, imagini primăvară, impresionism, jacob grimmer, john william waterhouse, joos de momper, louis janmot, manierism, milet, montmartre, peisaj, peisaj antropomorf, peisaj primăvară, pictori flamanzi, pictură romantică, pictură universală, pierre-auguste renoir, pontoise, primăvara în pictură, primăvară la giverny, romantism, sandro botticelli, tissot, uffizzi florența, van gogh | 1 comentariu »
