Cea mai concludentă şi inspirată expresie ce ar putea sintetiza fenomenul Lope de Vega a fost formulată de un contemporan al său, nimeni altul decât Cervantes, care l-a numit „monstru al naturii”. Formulă, desigur, admirativă, căci „monstruo de la naturaleza” poate însemna în egală măsură „fenomen al naturii”. Lope reprezintă atât pentru contemporanii săi, cât şi pentru posteritate, un caz psihologic extraordinar. Geniul lui are, cu diferenţele de rigoare şi supus „pluralităţii vitale” a veacului baroc, conturul titanic al unor Michelangelo, Leonardo da Vinci, Shakespeare sau Wagner. La toţi concentrarea vieţii poate deschide perspective asupra operei, dar nu o poate explica. Nu e însă mai puţin utilă atunci când depăşeşte cadrul îngust al biografismului.
Filed under: biografie lope de vega, geniu, lope de vega, madrid, pasiune donjuanism, secolul de aur spania | Tagged: amarilis, biografie lope de vega, casa lope de vega madrid, cervantes, clasicii dramaturgiei universale, comedias lope de vega, corral, căință, donjuanism, elena osorio lope de vega, filis, gines perez de hita, gongora, juan perez de montalban, la dorotea lope, la moza del cantaro, las mocedades del cid, lope de vega, madrid, micaela de lujan, monstruo de la naturaleza, pasiune, pocăință, sangre limpia, secolul de aur spaniol, sevilla, turco în jargon spaniola, universitatea alcala de henares lope de vega | 7 Comentarii »
