Cercetarea modernă a depăşit desigur toate vechile prejudecăţi lansate în veacul, atât de bizar la urma urmei, al XVII-lea. Dacă nu a modificat fundamental percepţia asupra valorii celor mai importante dintre cele 32 de piese scrise de Corneille, a schimbat accentele interpretării, urmărind dialectica prefacerii şi mai ales constanta stilistică din opera sa. S-a întâmplat cu Pierre Corneille un fenomen oarecum ciudat: poetica impusă oficial, prin mâna autorităţii regale, a dictat includerea autorului în caseta literară de unde se părea că nimeni nu-l mai poate scoate. Nu creaţia a generat teoria, ci teoria a impus orientarea şi, evident, receptarea creaţiei.
Filed under: baroc teatru, cidul corneille, clasicism secolul XVII, pierre corneille analiza critica, rezumate corneille | Tagged: avocat, baroc la corneille, cele trei unități clasicism, cezar petrescu, cidul rezumat, cinna sau clemența lui august, clin dor, dio cassius, duel, el cantar del mio cid, el cid campeador, georges poulet corneille, giorgio strehler, guillen de castro las mocedades del cid, horațiu corneille, hotel de bourgogne, iluzia comică în epocă și astăzi, iluzica comică de corneille rezumat, iluzie teatrală, Impunerea spiritului clasic în dramaturgia franceză, isabelle l illusion comique corneille, istoria latină în teatrul lui corneille, jean rousset despre pierre corneille, jeanne d arc, melita corneille, montări moderne corneille, normandia, pierre corneille analiza operei, reevaluare teatru corneille, rege, rodogune, rouen, spaniolism, ximena analiza | Lasă un comentariu »
