«Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte»

Difuzată în premieră absolută la Teatrul Naţional Radiofonic în 29 aprilie 2007, „Ieri după Shakespeare sau Visul unui preşedinte” este la rândul ei o satiră care aduce în prim-plan un personaj exponenţial pentru psihologia şi moravurile contemporane. Între vis şi realitate, sau mai degrabă pradă unui coşmar, un preşedinte de concern amestecă reminiscenţe livreşti cu situaţii trăite zilnic, devenind când ridicol, când monstruos, într-o compoziţie dramatică admirabilă prin alternanţa de planuri şi construcţie – şi totodată şocantă prin neprevăzutul situaţiilor. Rămas târziu la serviciu, răsfoind o carte, Preşedintelui îi apar în faţa ochilor personaje din tragediile lui Shakespeare: Regele Lear, Kent, Bufonul, Hamlet, Marcellus, Horatio, Duhul. Situaţia insolită, aflată mereu la graniţa fragilă dintre halucinaţie şi realitate, dezvoltă intriga. Preşedintele, personaj contemporan în care se amestecă dorinţa de putere absolută şi suspiciunea faţă de subalterni, devenită la un moment dat paroxistică, este portretizat cu siguranţă atât prin monolog, procedeu folosit fără exces, cât şi prin dialog şi prin situaţiile de joc ciudate până la un punct, în care este pus.

Puşa Roth despre «Duios Anastasia trecea»

Dacă ar mai fi existat în literatura română o a doua nuvelă de aceeaşi anvergură, cred că tot „Duios Anastasia trecea” aş fi ales. Pentru mine este o capodoperă. A fost o provocare şi mi-am zis că un text pot să-l fac singură, după capul şi asemănarea mea dar să te apropii de o capodoperă a literaturii române este un act de mare curaj. Am vrut să-mi încerc puterile cu această mare nuvelă a unui mare scriitor, poate cel mai mare în viaţă.

Reporter în studio. «Duios Anastasia trecea»

Trebuie să vă spunem că înregistrarea unui spectacol este de fapt… un alt spectacol la fel de fascinant. În centrul atenţiei se află, bineînţeles, regizorul, care este ca un dirijor cântând cu… două orchestre: cea tehnică, să-i spunem aşa, care este sus în cabina de înregistrare, la pupitru, magnetofoane etc. şi cealaltă, orchestra artistică din studioul propriu-zis, adică actorii ce-şi rostesc replicile la microfon. Am aşteptat prima pauză pentru a culege câteva impresii „la cald” de la protagonişti.

O dramatizare perfectă

Dramatizarea perfectă a nuvelei „Duios Anastasia trecea” de D. R. Popescu, realizată de Puşa Roth, a făcut ca asistenţa să participe activ la întreaga desfăşurare.

Un basm neconvenţional: «Spaima zmeilor» de Puşa Roth

„Spaima zmeilor” este o interpretare dramatică foarte convingătoare a poveştii fantastice publicate de Slavici în „Calendarul Minervei” pe anul 1909, o piesă de teatru construită ireproşabil, modern, egală în expresivitate cu modelul sau. Puşa Roth este autoarea unor piese care au reprezentat succese deosebite ale teatrului radiofonic în ultimul ani: „Şambelan la viezuri după Pagini bizare” de Urmuz, jucată şi pe scenă, la Teatrul Bacovia din Bacău, „Roman de Bucureşti”, „Ringhişpilul” (în colaborare cu Leonard Popovici), „Mantaua”, dramatizare a nuvelei lui Gogol ş.a.

«Mantaua», dramatizare de Puşa Roth după nuvela lui N. V. Gogol

Dramatizarea capodoperei „Mantaua” este, fără îndoială, o probă de foc, căci dialogul e sumar, esenţial aici rămânând discursul auctorial, cu lanţul său de descrieri, în care fiecare nuanţă e semnificativă şi are reverberaţie în plan psihologic. Puşa Roth a trecut cu succes proba confruntării cu capodopera lui Gogol, oferind o excelentă dramatizare radiofonică, după ce în 2000 realizase o adaptare a pieselor scurte ale scriitorului rus, cu titlul „Scene din viaţa lumii mari” („Dimineaţa unui om ocupat”, „Procesul”, „Fragment”, „rama” spectacolului fiind monologul Autorului din piesa „La ieşirea din teatru, după reprezentarea unei comedii noi”).

Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: «Mantaua» după N. V. Gogol

În „Mantaua” după N. V. Gogol, surmontând puţinătatea dialogului din creaţia clasicului rus, Puşa Roth a izbutit, fără a trăda originalul, dimpotrivă, potenţându-i sensurile profunde, să ne sugereze un întreg univers uman şi să ofere partituri generoase interpreţilor.